– Ce-i aia? Pfuu, fii atentă, arde ceva!

Neia mea n-a mai apucat să zică ceva. I-am încredinţat scurt căruciorul de cumpărături şi i-am auzit din viteză aprobarea dată cu jumătate de gură că stă ea lângă maşină. Am tăiat-o spre şosea, unde se vedeau vâlvătăile care luminau toată zona.

Un microbuz ardea ca o torţă – şi asta nu-i metaforă, ci purul adevăr. Un incendiu se întâmpla chiar lângă un semafor de pe Şoseaua Borşului. Se aduna lumea deja şi mi-am dat seama că nu mai era nimic de făcut pentru vehicolul în flăcări.

Instinctiv am scos telefonul şi am început să filmez. Dialogând cu un martor, de la care am aflat că microbuzul bubuise o dată, imediat după ce luase foc. Şi care mă asigura că totul ar fi fost surprins de camerele de supraveghere ale magazinului.

https://youtu.be/PKbjGQjgudU

Paranteză: dacă observam victime sau dacă trebuia să ajut pe cineva, lăsam naibii filmarea. De asta puteţi să fiţi siguri. Cei care mă cunosc ştiu.

Am observat nişte bagaje trase în spatele microbuzului arzând şi nişte poliţişti care asigurau zona. Nişte români care se întorceau acasă au avut ghinionul teribil de a fi lăsaţi în drum de un incendiu. Provocat, bănuiesc, de vreun scurtcircuit.

Îmi pare rău pentru călători, dar noroc, totuşi, că după incendiu nu au fost victime.

La final, o oareşce tristeţe îl cuprinsese şi pe cel cu care discutasem: i se descărcase bateria telefonului şi nu mai putea filma. Dar nu-i bai: „contează că am filmat cât de cât.”