2007 a fost un an bun pentru blogging. 🙂 O spune unul al cărui pagină personală s-a născut acum 7 ani, în vară. Tot atunci au apărut în lumea netului alte două bloguri: al lui Flavius Bunoiu şi al lui Adi Hădean.

Nu e singurul lucru pe care îl aveam în comun. Eram toţi colegi la Transilvania TV. În rest, destinele au fost diferite. Şi ale blogurilor şi, desigur, ale noastre.

Primul a venit pe lume a lui Flavius. Nici n-am ştiut atunci. Am aflat mai târziu, când proprietarul mi-a tot explicat că scrie pe pagina lui PROPRIE ŞI PERSONALĂ de toate: ce-l doare, ce-l bucură, ce-l frământă, ce-l enervează.

M-a convins – l-am apreciat mereu pe Flavius pentru felul lui de-a fi, aşa că pe 20 august 2007 se năştea blogul subsemnatului. Pe aceeaşi platformă de wordpress, al cărei nume l-a purtat în coadă multă vreme. Până când, la fel ca Flavius, l-am eliminat şi l-am numit simplu adilabos.ro.

În iarna aceluiaşi an – doar v-am spus că a fost unul bun pentru blogging – venea pe lumea internetului blogul lui Adi Hădean. Îmi place să cred că a aflat de la mine ori de la Flavius de chestia cu jurnalul online (chiar dacă mă îmbăt cu apă rece, lăsaţi-mă, prefer să cred în continuare asta 🙂 ). Cert e că prin decembrie apărea blogul lui – pe atunci – Happy Cook. Dacă reţin bine, pe atunci era un site cu .com. Din cauza lui Adi îl invidiam toţi pe amicul Gas, care se ocupa de filmarea şi montarea emisiunii culinare a lui Adi Hădean. 🙂

Mi-am amintit azi de acele timpuri citind postarea de azi a lui Adi. Am privit în trecutul nostru „internistic” şi ne-am analizat evoluţia.

La început, Flavius era campion. Băga la greu pe blogul lui. Scria bine şi era citit, vizualizat, comentat. La început am încercat să-l imit – recunosc 🙂 – după care am trecut la propriul stil. Unul pe care nu-l pot defini clar nici acum, pentru scriu despre toate şi orice. A fost o vreme lungă cu multe postări, comentarii, vizite.

Din păcate, Bunoiu s-a cam lăsat de scrisul online. Dar eu îi mai citesc uneori vechile postări – continui să-l am în blogroll.

Despre Adi Hădean, ce să spun?

Îl ştie o ţară întreagă, iar eu mă bucur că am avut prilejul ca, printr-un joc al sorţii, să fim colegi o perioadă. Un tip inteligent, corect, conştiincios, parolist, simpatic – şi-a urmat visul şi acum a ajuns între cei mai buni chefi din ţara asta. Între noi fie vorba, pentru mine e cel mai bun. 🙂 Îl citesc mereu şi mă bucur pentru orice reuşită a lui. Iar blogul i-a adus, sunt convins, milioane de vizualizări. Şi câte vor mai urma!… Apropo, la mulţi ani pentru blog, chef! 🙂

Paranteză1. Am revăzut fotografii de la o emisiune făcută de 1 mai la ştrandul din Oradea, când Adi pregătea echipei mici la grătar. Mici pe care îi cumpărasem din banii noştri, că de unde buget? 🙂 Nu conta, ne-am simţit bine, am mâncat pe săturate.

Paranteză2. La începuturile noastre de bloggeri, cu Adi purtam dialoguri prin comentarii pe net. Unul mi-a rămas în minte. L-am căutat şi l-am găsit: „esti ultimul blog pe care-l vad inainte de a porni spre budapesta. te salut, sa traiesti. imi doresc vacanta placuta:-) )) ” Asta îmi scria Mastercheful de azi în august 2008, la o postare al cărei nume mi-e greu să-l reproduc 🙂 , dar vă dau un link.

Cât despre mine, sînt bine, ceea ce vă doresc şi vouă! 😀 Continui să scriu pe blog şi vreau să ajung la 1.000 de postări. Iar asta se va întâmpla, sper, chiar în iarna asta. După care… mai departe, spre alte mii de postări. Că viaţa e lungă şi sînt multe de spus. De scris.