De mic sînt pasionat de călătorii. Mai întâi am fost călător pe un glob pe care părinţii mi l-au luat în clasele primare. Aşa am vizitat toate continentele, le-am învăţat numele şi am trecut peste mări şi oceane, tocmai până la Polul Nord. Sau Sud, în funcţie de cum ţineam globul. 😉 Sau atlasul pe care mai târziu îl studiam alături de tata, un împătimit al geografiei.

Am crescut şi am început călătoriile pe bune. Mai întâi prin jurul Beiuşului natal, la Stâna de Vale, la Padiş, Arieşeni, Moneasa ori prin Satu Mare – în tabără. Pe măsură ce avansam în vârstă am fost călător prin Capitală ori pe la mare, după care am trecut graniţa prin ţara vecină, Ungaria.

E drept, nu a avut posibilităţile financiare să mă preumblu atât cât aş şi vrut, mai ales în anii ’90. Şi câteodată şi timpul mi-a lipsit. Am rămas însă cu dorinţa de a călători prin lume, să adun experienţe noi, după care, evident, să mă întorc acasă cu mintea mai deschisă, mai bogat cu impresii, imagini, idei.

Dar astea sînt doar motive, nu-i aşa? Dacă nu faci nimic ca să-i îndeplineşti dorinţele şi te agaţi doar de scuze – poţi găsi nenumărate ca să nu faci ceva – e sigur că o să rămâi doar la stadiul de „visez să…”. Aşa şi cu excursiile: nu e suficient să îţi doreşti, e musai să şi faci ceva în sensul ăsta. „Mă, vreau să călătoresc, să văd locuri noi, apăi caut oferte, posibilităţi şi pornesc la drum.”

Oferte pe internet

Am învăţat asta alături de doamna mea. Ea chiar a văzut o lume întreagă şi ştie o mulţime de lucruri despre ţări, oameni, locuri superbe. Împreună am pornit la drum în ultimii ani prin ţări pe care le văzusem doar pe globul din copilărie ori pe atlasul geografic al tatălui meu. Neia mea e genul de om care se întoarce spre mine şi spune „hai să plecăm la Nisa!” sau „mi-e dor de Viena ori de Budapesta” şi plecăm 🙂 . Neobişnuit să te iei aşa, pur şi simplu, să porneşti la drum prin lume, am fost reticent la început. Dar am ajuns să-i dau dreptate.

Căutăm oferte pe internet, ne uităm la ce ne-ar conveni – sîntem doi comozi, cărora ne place să avem condiţii bune la preţuri decente (încă nu sînt partener de afaceri cu Bill Gates 😉 ). În perioada asta, de exemplu, ne-a făcut cu ochiul Roma. Cetatea eternă e genul de destinaţie pe care n-ar rata-o nimeni. Mai ales că prin Italia am trecut doar aşa, pe autostradă, în drum spre Coasta de Azur. Aşa că un weekend în Roma mi se pare una dintre ideile excelente ale începutului de an. 🙂

Am şi început căutările pe internet şi n-a fost nevoie de multe clickuri ca să descoperim ce ne interesează. Am găsit o ofertă de city break la Roma pe care am salvat-o automat la favorite în browserul de net. Ai de ales între hoteluri de trei, patru ori cinci stele, la preţuri care nu-ţi impun să fii milionar, ci şi un simplu iubitor de călătorii. Plus că poţi să soliciţi o ofertă personalizată, ca să îţi planifici până în cel mai mic detaliu călătoria, şi afli şi ce poţi vizita în zonă. „Sună bine”, a dat verdictul doamna mea, ceea ce înseamnă că oricând în următoarele zile am putea să ne facem o rezervare, să ne adunăm bagajele şi să pornim la drum.

Dacă… rectific, CÂND o vom face o să dăm de veste cu ajutorul fotografiilor de prin Roma. Precis că aţi mai văzut instantanee din capitala Italiei, dar niciodată din unghiul subiectiv al aparatului foto al subsemnatului. 😉

Această postare este un advertorial.