Am profitat de o ieşire în natură duminica asta şi, printre mici, grătare, beri şi două porţii de bograci, 😉 am ieşit la o şedinţă foto la o carieră de piatră, unde funcţionează o balastieră.
Peisajul e mai mult decât ofertant, chiar apocaliptic pe alocuri. De fapt, apocaliptic e cam dur spus. Din unele unghiuri apare ca şi cum omul ar fi dispărut de pe faţa pământului, iar lumea vegetală şi-a recucerit teritoriile pierdute de-a lungul mileniilor. Ori – alt scenariu – ceva roboţi uriaşi au cucerit valea şi o transformă după cum vor ei.
Stâncile sînt uriaşe, după ce din ele au muşcat cupele excavatoarelor, iar piatra a fost măcinată în imense malaxoare. Inima dealului a fost complet dezvelită privirii şi ai nevoie de ceva condiţie fizică să te caţeri printre pietrele rostogolite peste tot.
Chiar dacă DSLR-ul pe care tot mi-l promit mai aşteaptă să-mi intre în posesie, am folosit telefonul LG din dotare şi am purces la un photoshooting. 🙂 Care nu a ieşit deloc rău. Mă refer mai ales la următoarele fotografii:
