De câteva zile, s-a schimbat peisajul în Pasajul Vulturul Negru. În locul chefliilor, a amatorilor de cafea matinală ori a celor care îşi discutau problemele la terasele din zonă s-au instalat schelele muncitorilor care vor renova bătrâna construcţie.

N-am văzut asemenea agitaţie decât în serile de chef din Lord’s ori din Columbus. 🙂 Băieţii în salopetă s-au mişcat repede şi au ridicat o complicată pădure de schele care ocupă cea mai mare parte a pasajului. Dimineaţa îi văd de la geamul redacţiei, pe la înălţimea căruia circulă lejer. Parcă sînt colegii noştri. 😀

Chiar în primele zile, când băieţii nu-şi începuseră bine bătutul cu ciocanele în pereţi, barurile din zonă au avut curajul să-şi scoată mesele afară. Doar că mulţi clienţi au realizat că în felul ăsta au toate şansele să bea cafea cu aromă de tencuială, aşa că au preferat atmosfera sigură şi fără praf din interior.

Asta până când muncitorii vor termina organizarea de şantier şi chiar vor da drumul la treabă; atunci praful va deveni parte integrantă a pasajului. Probabil că multe baruri vor fi obligate să urmeze exemplul celui de sub redacţie, care a anunţat că revine în curând… la toamnă. 🙂

Deocamdată a apărut şi prima chestiune interesantă. De sub stratul de tencuială, dat jos de muncitori, s-au ivit vechi decoraţiuni, poate chiar cele originale care au împodobit pasajul la începuturile lui.

Seamănă cu cele din palat, doar au fost gândite de creatorii lor ca un tot unitar, nu? Cine ştie ce surprize o să mai scoată la iveală lucrările, care sînt abia la început.