Eu am o convingere clară: am ceva de spus, mă duc şi spun. Nu doar comentez pe blog sau pe Facebook, unde toată lumea e leul virtual care maschează mieluşelul din realitate. Ştiu că rezolv prea puţin dacă ideile pe care le lansez pe internet nu le pun în aplicare când am ocazia în lumea reală.

De aceea am fost duminică la referendum. De aceea mi-aş fi dorit să meargă şi orădenii. Să spună când au ocazia ce gândesc, indiferent că votau cu „da” sau cu „nu„. Chestia cu boicotul, lansată mai ales în comentariile de pe Facebook, e cu două tăişuri. Nu neg că sînt unii care chiar au interpretat neprezentarea la urne ca o atitudine de revoltă la adresa autorităţilor – un semnal că nu le convine proiectul de unificare. Dar să recunoaştem că mulţi, cei mai mulţi dintre cei 80% care au făcut orice altceva duminică numai la vot nu s-au gândit au suferit de indiferenţă. Nu le-a păsat de nicio culoare că în oraşul lor se discută despre o problemă importantă.

Dar printre ei se află şi virulenţii critici de ocazie, care, în faţa unei halbe sau la o întâlnire cu prietenii, disecă în amănunt de la preşedinte până la primar. Şi, evident, ei ar face totul de un infinit de ori mai bine dacă ar fi pentru o zi preşedinte/ premier/ primar/ şef de asociaţie. 🙂

Dincolo de toate acestea, mi-a atras atenţia un lucru la scrutinul de duminică: numărul votanţilor. Câţi sîntem până la urmă cu drept de vot în Oradea? Înainte de vot, autorităţile anunţau că pe listele electorale sunt 189.190 de persoane. Mi s-a părut prea mult. Nu de alta, dar la referendumul din 2011 aflasem că populaţia Oradei este de 196.367 de locuitori. (Datele statistice sunt pe saitul recensământului din 2011, la secțiunea Tab3. Populaţia stabilă pe sexe şi grupe de vârstă – judeţe, municipii, oraşe, comune.) Din aceștia, 26.294 aveau până la 14 ani, iar încă 10.244 aveau atunci între 15 și 19 ani.

Astfel, chiar dacă luăm doar 30 de mii de locuitori ai orașului care în 2011 aveau sub 18 ani rezulta că pe listele electorale ar fi fost atunci cel mult 167-168 de mii de orădeni. Dacă numărul minorilor din Oradea s-ar fi menținut constant până în acest an – și nu văd de ce ar varia prea mult – ar rezulta două situații:

1. Pe listele electorale ar trebui să fie până 170 de mii de orădeni cu drept de vot. Dar de unde diferența de aproape 20 de mii față de datele actuale?

2. Dacă datele din acest an ale autorităților ar fi corecte și pe listele de vot ar fi 189.190 de locuitori, înseamnă că, adunat cu numărul minorilor fără drept de vot – despre care presupuneam mai sus că a rămas constant -, Oradea are 215-220 de mii de locuitori. Și atunci am mai avea nevoie de Sînmartin ca să depășim limita celor 200 de mii de localnici, când deja am fi mult mai mulți?

Mai există o situație: dacă în Oradea sunt cu puțin sub 200 de mii de locuitori, scăzând cei 189 de mii cu drept de vot, rezultă că în oraș sunt vreo 10 mii de minori. De trei ori mai puțini decât acum 4 ani; sincer, mă îndoiesc.

Deocamdată nu am date să dau un răspuns la aceste întrebări și m-am mărginit să semnalez situația. Asta nu înseamnă că nu există o explicație și poate chiar una extrem de simplă. O să mă interesez.

Până atunci, azi vedem dacă avem încă un referendum de unire în Oradea. Consilierii locali vor decide în sensul ăsta.