Când am păţit-o prima dată, recunosc că m-am enervat una bună. Găsisem ideea beton pentru un proiect la care lucram – ştiţi sclipirea aia care îţi vine brusc, de nu ştii unde, dar care se potriveşte la marele fix cu ce ai nevoie? E, aia am prins-o şi eu atunci şi m-am grăbit să o scriu pe laptop.

Am tastat pe nerăsuflate, ca nu cumva să-mi dispară la fel de iute cum a apărut. Am prostul obicei să nu reţin lucrurile, motiv pentru care mi le notez peste tot: în computer, pe telefon ori pe o foaie luată din imprimanta de lângă birou. Atunci am scris totul într-un fişier word şi când am terminat am recitit totul, mândru de ce îmi creaseră neuronii.

În momentul acela a sunat telefonul – ştiu, e tipic scenariu de film prost, dar na, viaţa bate filmul. 🙂 M-am comportat exact ca un actor într-una din peliculele alea: am răspuns şi am tot vorbit vreo 2 minute. M-am oprit doar în momentul în care laptopul s-a înschis brusc, cu şuieratul tipic, prin care transmite că i s-a terminat ultima fărâmă de energie.

Nu-mi venea să cred. Verificasem cu câteva minute înainte şi mai era vreo treime din baterie. M-am bazat pe asta şi nu salvasem fişierul în care scrisesem geniala idee. Acum o pierdusem şi, chiar dacă mai târziu am rescris proiectul, mi s-a părut că nu semăna nici pe departe cu ceea ce putea să iasă dacă nu pica bateria.

Evident că, după ce mi-au trecut nervii, am verificat despre ce e vorba. Ceea ce bănuiam mi-a confirmat un specialist: bateria laptopului era pe ducă. Adică nu mai avea mult de trăit şi riscam să mă trezesc cu un ecran negru în faţă când ar fi fost mai mare nevoie de el – asta chiar dacă bateria îmi indica, de exemplu, că are jumătate din capacitate plină. E adevărat, dăduse ceva semne înainte, în sensul că durata vieții acumulatorului nu mai era atât de lungă ca la începuturile „prieteniei” noastre. Nu zic, măcar cu ocazia aceea am învăţat să salvez un material după fiecare frază scrisă. 😉

În ciuda avertismentului, am riscat şi am zis să mai trag de baterie cât mai pot. Mai ales că aveam încărcătorul la mine şi eram sigur că oricând pot găsi o sursă de alimentare, în caz de urgenţă. Aşa a fost până la o ieşire la ţară, imediat după ce o furtună a lăsat tot satul fără curent electric. S-a întâmplat atunci inevitabilul, iar din materialele pe care trebuia să le editez au fost trimise spre destinatar doar jumătate şi acelea vai de mama lor.

A fost momentul în care s-a produs declicul. Mi-am luat inima în dinți, mouse-ul în mână și l-am luat la întrebări pe amicul Google. Am căutat baterii pentru laptopul Dell – exact, cel pe care îl aveam atunci. Am găsit, am înlocuit, am uitat de nervi. Altă viață. 😀 Doar că puteam face asta mai repede, fără să pierd timpul și ideile și fără să mă enervez aiurea.

Fac pariu că prin astfel de situaţii au trecut cam 90% din posesorii de laptop, care au decis să schimbe bateria doar când au păţit-o de câteva ori şi s-au săturat de nervii provocaţi de astfel de situaţii. Restul de 10 procente au făcut-o imediat după primele simptome. Dar şi ei bănuiesc că au păţit-o cu aparatele anterioare celui „bolnav”. 🙂

Sfat din partea unui „pățit”: nu amânaţi să schimbaţi bateria laptopului atunci când dă semne de „oboseală”. Căutaţi imediat cele mai bune oferte şi alegeţi-o pe cea care vă convine. Aveţi numai de câştigat.

ADVERTORIAL