After Earth – peisaj printre stâncile de la carieră

Am profitat de o ieşire în natură duminica asta şi, printre mici, grătare, beri şi două porţii de bograci, 😉 am ieşit la o şedinţă foto la o carieră de piatră, unde funcţionează o balastieră. Peisajul e mai mult decât ofertant, chiar apocaliptic pe alocuri. De fapt, apocaliptic e cam dur spus. Din unele unghiuri apare ca şi cum omul ar fi dispărut de pe faţa pământului, iar lumea vegetală şi-a recucerit teritoriile pierdute de-a lungul mileniilor. Ori – alt scenariu – ceva roboţi uriaşi au cucerit valea şi o…

Citește mai departe

Pădurea de schele din „Vulturul Negru” şi surpriza de sub tencuială

De câteva zile, s-a schimbat peisajul în Pasajul Vulturul Negru. În locul chefliilor, a amatorilor de cafea matinală ori a celor care îşi discutau problemele la terasele din zonă s-au instalat schelele muncitorilor care vor renova bătrâna construcţie. N-am văzut asemenea agitaţie decât în serile de chef din Lord’s ori din Columbus. 🙂 Băieţii în salopetă s-au mişcat repede şi au ridicat o complicată pădure de schele care ocupă cea mai mare parte a pasajului. Dimineaţa îi văd de la geamul redacţiei, pe la înălţimea căruia circulă lejer. Parcă sînt…

Citește mai departe

Meniu de weekend, ca la ţară

Sînt mai multe motive pentru care îmi place să merg la ţară, în satul Neiei mele. Printre ele şi faptul că, o dată cu încălzirea vremii – cam din luna asta, aproximativ – dau startul sezonului de fript slănină ori de descântat cartofii şi grătare pe discul din dotarea gospodăriei. 🙂 Am început săptămâna trecută cu o paranghelie de tipul ăsta, care m-a măcinat în aşa fel încât am fost la un pas de o criză de fiere. Am învăţat din întâmplarea de debut de „grătăreală” şi sâmbăta asta am…

Citește mai departe

Eu şi „mă, ţavă!” (adică Youtube)

Acum şapte ani şi jumătate, la puţin timp după ce îmi inaugurasem blogul, îmi făceam intrarea pe un nou canal de pe internet – Youtube. Un fel de Facebook video, unde, în loc să postezi tot felul de creaţii literare proprii, prezentai filmuleţe filmate de tine sau de cunoscuţi. Acum Youtube are fix 10 ani, motiv pentru care fac o incursiune în istoria lui, văzută de mine. 😀 Pe atunci, în 2007, nu toată lumea avea camere video şi nici nu ştiu să fi existat telefoane capabile să înregistreze imagini…

Citește mai departe

Între „da”, indiferență, boicot și numărul de votanți

Eu am o convingere clară: am ceva de spus, mă duc şi spun. Nu doar comentez pe blog sau pe Facebook, unde toată lumea e leul virtual care maschează mieluşelul din realitate. Ştiu că rezolv prea puţin dacă ideile pe care le lansez pe internet nu le pun în aplicare când am ocazia în lumea reală. De aceea am fost duminică la referendum. De aceea mi-aş fi dorit să meargă şi orădenii. Să spună când au ocazia ce gândesc, indiferent că votau cu „da” sau cu „nu„. Chestia cu boicotul,…

Citește mai departe

De ce îmi place Oradea Mare, cu Sînmartin cu tot

Ştiu că opinia mea îi va enerva la culme pe opozanţii unirii Sînmartinului cu Oradea. Mi-o asum, pentru că aşa face orice om vertical. Cei cu bun simţ mă vor contrazice cu argumente şi le voi respecta ideile. Ceilalţi, care aruncă doar cu lături în persoanele care nu zic cum vor ei, să mă ocolească. Pe blogul meu nu accept atacuri la persoană şi nici măcar schimburi de replici aşa-zis „democratice”. Doar argumente sau opinii personale coerente şi de bun simţ. Chiar şi tranşante, dar cu respectarea unor minime reguli…

Citește mai departe

Pe mine mă cheamă Mădălin Voicu. Câteodată sînt femeie

Să nu se teamă cineva că m-au părăsit neuronii şi IQ-ul mi-a ajuns la nivelul unui absolvent magna cum pahare al vreunei cârciumi rurale. 🙂 Din fericire, nu! Titlul de mai sus nu reprezintă o dezvăluire a adevăratei mele existenţe, ci concluzia unor „docomente” pe care le tot primesc atunci când trec pragul caselor de schimb din Oradea. Până acum câteva luni – pe la începutul anului, de fapt – nu mă întreba nimeni de cartea de identitate sau „pe ce nume să fac bonul?„. Nici nu m-a interesat vreodată…

Citește mai departe

Tone de fum și pulbere peste Oradea

Sâmbătă, 2 mai, venim spre casă dinspre Calea Aradului. Când să trecem peste podul Sovata: – Tu vezi ce vine peste oraș? Neia mea privea prin parbriz spre coșul CET-ului de unde vălătuci uriași de pulbere și fum se rostogoleau peste oraș. Pare o imagine ca lucrată în photoshop, dar e cât se poate de reală. Mi-am lăsat jumătatea acasă și m-am dus spre Borșului să văd poluarea în toată splendoarea ei. „Noroc” că în scurt timp a plouat şi a spălat atmosfera. Dar ce a ajuns pe sol… Asta…

Citește mai departe

Presa tabloidă, cu bandă pe ochi

Despre fosta mea colegă de la Transilvania TV, Loredana Lascu, am scris cu mulţi ani în urmă. Mai precis, în 2008. Erau amintiri ale unui producător care a fost în regia de emisie pe când Lore prezenta jurnalul televiziunii orădene. Nimic de cancan, nimic tabloid. Aşa am crezut eu. 🙂 Doi ani mai târziu presa tabloidă prelua pasaje de pe blogul subsemnatului, fără să mă întrebe, dar citând sursa. Au fost amestecate în acel articol tot felul de informaţii, unele ok, altele nasoale, unele verificate, altele nu. În dimineaţa asta…

Citește mai departe