– Hai să vă arăt ceva. Să-mi ziceţi ce credeţi voi.
Colegul Cipri Platona pune o pungă pe birou. Mă uit atent, dar nu-mi dau seama ce ascund dungile albastre de pe plasticul din faţa mea. Abia când Cipri desface punga realizez că stau cu ochii pe patru pietre. E drept, total diferite de cele pe care le găseşti mai nou şi în centrul Oradei. 🙂
Cipri zice că un vecin de-ai lui din sat, din Brusturi, le-a descoperit întâmplător, acum vreo 10 ani, pe când săpa pe câmp. Le-a pus pe undeva, prin casă, iar acum le-a găsit un urmaş.
Cele patru bucăţi prezintă urme clare de slefuire. Una dintre ele, însă, e atât de bine lucrată încât ai zice că tocmai a fost şlefuită de vreun aparat modern. O ipoteză ar putea fi că reprezintă prototipul arhaic al modernului Gillette. 😀
Serios vorbind, cel mai probabil e o unealtă din vechime care a fost folosită pentru curăţarea unor piei, pe post de lamă antică. 🙂 Cel puţin aşa ne-am pus de acord noi, câteva minţi luminate, aflate dimineaţă în birou.
Dintre celelalte pietre, una a ieşit în evidenţă. Nu prin design , ci printr-un semn înscris pe ea, despre care n-am nicio idee ce reprezintă. Probabil, un „X-O” preistoric. 😀
Rămâne că specialiştii cu care va sta de vorbă Tavi Haragoş să stabilească dacă pietrele reprezintă cu adevărat o descoperire demnă de băgat în seamă ori sînt nişte banale roci, şlefuite de vânt şi ploaie.
Până atunci, ne-au îngăduit să ne transformăm, preţ de câteva minute, în experţi „ochiometrici” şi „googlemetrici” ai istoriei româneşti. 😀