Dacă nu ai aer condiţionat acasă şi nici la birou 🙁 , dacă sistemul de climă al maşinii e fixat pe rece (16 grade, în funcţie de model) şi tu continui să te topeşti pentru că jetul de aer e mai cald ca atmosfera de afară (sfat: du-ţi maşina la service), dacă bei o băutură rece şi doar transpiri în loc să te răcoreşti (apropo de asta, în zonele deşertice băştinaşii beau lichide călduţe, nu reci) şi dacă te încăpăţânezi să porţi tricou chiar şi în casă, de teamă să nu-ţi vezi burta în vreo oglindă (mai lasă fast-food-u’ şi cola la doi litri), atunci e cazul să cauţi alte soluţii să te aperi de căldura nebună din zilele astea.

Evident, nu o să te apuci să cauţi last minute-uri prin Grecia, Turcia, pe Coasta de Azur ori pe Litoral. Acolo te-ai programat încă de pe când ningea afară şi, oricum, te duci spre acele destinaţii o săptămână pe an, după care te întorci la aceeaşi problemă nerezolvată. Iar dacă ai bani, iei un aparat de aer condiţionat acasă şi gata oaza în blocul încins de căldură.

Însă eu mi-am propus să vă arăt două soluţii ieftine de protecţie anticaniculă, altele decât parcul, Crişul, ştrandul ori umbrela pe care scrie Ursus, Heineken ori Coca Cola. Prima soluţie este… roşie, cu sâmburi. 🙂 Lebeniţă îi zice pe la noi, pepene verde îi spun vorbitorii limbii literare.

Am nişte recomandări. Atenţie, în primul rând, de unde cumpăraţi lebeniţa. De preferat de la comercianţi care ţin sferele verzi la un loc umbros şi care nu-ţi vând un produs după ce l-au ţinut în prealabil câteva săptămâni în praf şi soare. Noi am luat două bucăţi dintr-un magazin, de la răcoare, şi au fost superbune – asta contrar părerii generale că lebeniţele din magazine nu sînt coapte, pentru că au fost culese devreme şi lăsate să îmbătrânească pe rafturi.

Eu recunosc că nu sînt fanul răspunsului pozitiv la întrebarea „Vă fac dop?” Nu, mulţumesc, nu vreau să-mi imaginez cât de (ne)curat este cuţitul ăla care se înfinge în pepene, pe unde a fost ţinut şi câtă lume a pus mâna pe el ori de câţi pantaloni a fost şters. Aşa că prefer să risc şi să iau lebeniţa fără dop ori să aplic alte metode empirice de stabilire a produsului proaspăt – bat în coajă, strâng lebeniţa în mâini etc. Nu garantez pentru rezultat, dar măcar sînt mulţumit că încerc. 🙂

Şi, ca ultimă chestie, prefer lebeniţele autohtone. Nu au stat mult prin TIR-uri şi sînt mai parfumate, mai aromate.

După ce am salivat doar la simpla imagine a fructului roşu, dulce şi aromat, vă expun a doua soluţie anticaniculă. Se aplică doar celor care au o casă la ţară ori la oraş sau prieteni ori rude care au casă la ţară ori la oraş: duşul de exterior. Efectul e garantat 100% de subsemnatul, iar preţul – că tot ziceam de soluţii ieftine – e sub 40 de lei, depinde de magazinul şi reducerea pe care o prinzi. 🙂

L-am luat weekend-ul trecut şi l-am montat imediat cum am ajuns în sat. Când simţeam că e mai cald decât pot suporta, m-am repezit sub el. Excepţional! E adevărat că apa se încălzea pe furtunul conectat la robinetul din curte, dar după ce trecea, venea apa semi-rece de la reţea. Pfaiiii, ce senzaţii de răcorire şi prospeţime! 😀

Ca să te uşti nu trebuie decât să stai vreo 10 minute într-un şezlong/scaun de plastic/bancă la soare. Capeţi şi un excepţional bronz de sat de câmpie. 🙂 Iar faza se poate repeta de câteva ori pe zi.

Mie-mi place să stau vara cât mai mult în aer liber, de aceea cele două soluţii îmi plac tare mult. Recunosc, însă, că sînt momente în care n-aş mai vrea să ies din casa din sat. Acolo e răcoare, e plăcut, dar, din păcate, nu sîntem acolo decât cel mult două zile pe săptămână. În rest, ne topim prin oraş. 🙂

Noroc că la birou nu-s mai mult de 23 de grade.