Nu-s multe de zis şi parcă ar fi un infinit de cuvinte care ar trebui spuse. Dar cum să înţelegi şi cum să cuprinzi drama unor părinţi atunci când copilul lor pleacă… pentru totdeauna? Şi totuşi…

M-a trecut un fior când am auzit ştirea asta. Pentru că la început a fost o ştire, o informaţie pe care am aflat-o la redacţie: în noaptea de miercuri spre joi la spitalul judeţean din Oradea medicii au prelevat organele unei fetiţe intrată în moarte cerebrală.  O chema Delia Berari, era din Republica Moldova şi avea 3 ani.

Am încercat să nu fiu implicat atunci când am editat ştirea, să fiu detaşat. Tre’ să recunosc: a fost tare greu. M-a ţinut cât de cât până când am văzut fotografia Deliei. Apoi n-am mai rezistat. M-am ridicat şi am ieşit din redacţie. Mă iertaţi, dar sînt şi eu om.

Am stat mult să mă gândesc dacă pun fotografia Deliei aici sau nu. Am decis să o public – fără să mă gândesc o clipă la trafic şi la accesări – ca să înţeleagă ai mei cititori ce am simţit în momentul în care i-am văzut chipul, ştiind că în noaptea dinainte de a deveni o ştire, mica făptură a plecat. Dacă am greşit, îmi cer iertare.

Iar dacă vă doare cât de puţin, dacă simţiţi o lacrimă zbătându-se în colţul ochilor, dacă ridicaţi privirea din ecran şi vă uitaţi lung pe geam afară întrebându-vă „de ce?„, e pentru că simţiţi a infinita parte din durerea unui părinte.

Şi a mai fost un motiv pentru care fotografia Deliei e aici, pe blog. Ca să înţelegeţi şi mai bine cuvintele mamei: „Am reușit să savurăm orișicare clipă petrecută alături de ea, să ne bucurăm de orișicare zâmbet al ei. De aceea, la momentul când ne-am dat seama că e în moarte cerebrală și că nu mai are șanse, văzând pe zi ce trece, am decis cu soțul să mergem la prelevare de organe pentru a oferi o șansă la o nouă viață altor copii, pentru a face fericiți alți părinți.”

Mă înclin în faţa unor astfel de oameni, capabili ca în cele mai negre situaţii din viaţă să se gândească şi la binele celorlalţi. Prin gestul lor, părinţii Deliei – care au luptat ani la rând pentru sănătatea copilei lor – au dăruit fericire altora, au salvat viaţa altor trei copii. Aşa cum au salvat nenumărate alte vieţi toate familiile care şi-au dat acordul pentru prelevare când au ştiut că nu mai poate fi făcut nimic pentru omul drag. Sufletele şi inimile mari se văd în astfel de situaţii.

Când pleacă un copil se stinge o lume. Părinţii Deliei au ales să transforme plecarea unui înger în renaşterea a trei universuri…

P.S. Nu am vrut să fie o postare patetică, deşi pe alocuri simt că am căzut în acea parte. Cazul micuţei moldovence m-a impresionat profund. Aşa cum i-a emoţionat şi pe medicii din programul de prelevare, oameni pe care i-am admirat mereu şi cărora le port un respect deosebit.