Recunosc: blogul meu e unul mic. Nu e unul de nişă, ca să aibă un public fidel, dedicat, pentru că scriu despre toate, dar nu despre orice. „Aşa nu faci trafic„, zic regulile bloggingului (şi nu-s mironosiţă să spun că nu-mi pare rău că n-am mai mulţi cititori). Statisticile confirmă: în ultimii ani nu am depăşit 3.000 (trei mii) de vizualizări pe lună. Asta înseamnă, în medie, cel mult 100 vizualizări pe zi.
Toate acestea au fost valabile până pe 18 noiembrie, adică acum o săptămână. Atunci scriam postarea despre psihoza bancnotei de 10 lei, iar traficul a explodat pur şi simplu: nu mai puţin de 1883 de vizualizări. Asta după ce cu o zi înainte am avut doar 20 şi ceva de vizitatori. „Năvala” a continuat a doua zi: 3446 de vizitatori, pentru ca a treia şi a patra zi să am parte de 1255, respectiv 660 de oameni care mi-au trecut pragul casei virtuale.
M-a uns la suflet faptul că în patru zile au fost 7244 de vizite, mai multe decât în ŞAPTE luni, luate la un loc, din 2014 şi aproape de cele 8.000 de vizualizări adunate în primele şase luni ale lui 2015.
Pentru unele postări de-ale mele…
…nu caut explicaţii referitoare la numărul de vizualizări: este cazul textului despre îngerul din Basarabia, fetiţa de 3 ani care a devenit donator de organe în Oradea. E un material pe care l-am scris cu sufletul. În schimb, când văd traficul pentru alte postări, stau şi mă întreb ce (nu) au găsit cei din online la ele. Mă gândesc că au fost poate neinteresante, că nu au adus informaţia utilă, că nu mă reprezintă. Încerc să învăţ mereu, să scriu chestii interesante, care să placă, să atragă.
Postarea cu bancnota sigur a interesant multă lume, în contextul zvonurilor despre bancnote false de 10 lei care ar fi fost aruncate pe piaţă în multe zone din nord-vestul ţării. „Totul până la bani”, nu? – aşa că oamenii au căutat şi ei explicaţii, detalii. Le-au găsit şi la mine (o parte), de unde a rezultat şi explozia de trafic.
Evident, 3400 de vizitatori e traficul pe oră pentru marile bloguri. Al meu n-are nivelul ăla. Deocamdată. 😉 Mai ales că scriu despre toate, dar nu despre orice.