Sînt mândrul posesor al două stingătoare cu pulbere. Nu mă laud, constat. Pe amândouă le cheamă P6 şi, în ciuda numelui, nu-s rudenii cu R2D2 ori cu C3PO. 🙂 Spre deosebire de arătările metalice din Star Wars, ale mele sînt roşii, stau cuminţi în două colţuri ale salonului doamnei mele şi poartă mândre nişte etichete.
Etichete pe care le vizez an de an la o firmă din Oradea care susţine că oferă echipamente şi servicii de prevenire şi combatere a incendiilor. Eu îi zic simplu firmă de stingătoare, că mi-e mai la îndemână. Aşa că pe la jumătatea lui noiembrie i-am sunat pe băieţii de acolo să-i întreb de verificatul stingătoarelor.
– E greu, nici nu ştiu când vă pot servi, mi-a răspuns omul de la celălalt capăt al firului. Avem atâta de lucru, mai mult ca oricând. Ca să vă faceţi o idee, onorăm acum programări pe care le-am făcut pentru octombrie. La cele făcute pentru noiembrie nici nu am ajuns.
Pe scurt, o nebunie. Clienţii veneau cu duiumul şi cereau verificări, reîncărcări ori chiar stingătoare noi. Angajaţii firmei lucrau de dimineaţă până seara şi nici aşa nu făceau faţă, spunea omul. Aflu şi explicaţia:
– De când cu incendiul din Colectiv, toată lumea s-a trezit brusc că nu are stingătoare ori că nu le-a verificat pe cele vechi de câţiva ani şi poate au expirat. SE TEM DE CONTROALE ŞI AMENZI!
Îi dau dreptate, dar mă simt oarecum vizat, aşa că ţin să precizez: am doar „două peşase-uri„, pe care le-am umplut anul trecut, aşa că trebuie doar verificate. Plus că erau în termen încă – asta ca să nu se înţeleagă că sînt şi eu „trezit brusc”. Nu durează mult, nu-s grele, deci pot să le iau în maşina proprie ca să le duc până la ei. Asta-l bucură:
– Pot să vin şi eu la dumneavoastră, dar numai peste câteva zile. Da’ dacă veniţi aici – mâine dimineaţă, pe la 8, să zicem – durează maximum un sfert de oră.
Adjudecat!
Evident că m-am trezit cu noaptea în cap ca să adun obiectele şi să ajung pe 8 fix la destinaţie. Dar nu mi-a părut rău, pentru că omul s-a ţinut de cuvânt. Iar imaginile din firmă mi-au confirmat spusele lui: chiar aveau de lucru. Numai cât am stat eu pe acolo au venit vreo trei clienţi care voiau să cumpere nişte extinctoare ori să umple altele.
Nu zic, o fi o afacere pe val, dar nimeni nu şi-ar fi dorit ca motivul să fie o tragedie ca aceea din Bucureşti. Ca un tip care ştie cât de importante sînt măsurile de siguranţă – am văzut multe ca reporter de eveniment – nu-mi explic ce e în mintea ălora care ignoră elementare gesturi de protecţie cum ar fi acela de a avea în spaţiul comercial MĂCAR un stingător. Ori de a considera un extinctor drept un obiect de decor.
Asta ca să nu mai zic că, spun surse din piaţă, chiar şi după drama Colectiv mai sunt localuri care nu au nici măcar un stingător. Fără supărare, asta e prostie – ca să nu fiu şi mai dur în exprimare.