Unde-s liderii şi ce au înţeles politicienii din proteste

Ultimele zile au însemnat o parcă fără de oprire numărătoare neagră a deceselor în rândul răniţilor din #Colectiv. S-au stins într-un ritm dramatic – pe care cu greu îl ţineau până şi televiziunile de ştiri – dărâmând familii şi aducând fiori în toată ţara. Iar doctorii, cei care au spus de la început că perioada critică începe la câteva zile după catastrofalul incendiu, nu dau veşti bune deloc…

În paralel, însă, s-au stins şi protestelele care au marcat zile la rând mai multe oraşe din ţară. Forţa demonstraţiilor din prima parte a săptămânii trecute, care au dus la căderea Guvernului, pare să se fi disipat. Dacă la început ţintele erau sistemul corupt şi persoane strict determinate – Ponta, Piedone, Oprea (primii doi sacrificaţi de sistem ca „hidra” să poată supravieţui), acum sutele de oameni ce mai ies prin pieţe îşi strigă tot felul de nemulţumiri.

Spunea un corespondent al unei televiziuni centrale: „câţi protestatari, atâtea idei şi nemulţumiri„. Revendicările sînt tot mai numeroase şi mai colorate, utopice chiar, ceea ce a slăbit din puterea străzii. Au izbucniri certuri printre protestatari, au apărut provocatorii, care nu au nicio altă treabă decât să dezbine ori să îndrume protestele în alte direcţii decât cele iniţiale.

Printre cei care ies în stradă există şi sfătoşi, persoane care se manifestă pe Facebook şi care dau lecţii de democraţie: cheamă televiziunile să-i filmeze, nu care cumva să nu fie băgaţi în seamă, ne spun cam cu cine ar trebui să votăm ca să ne fie bine (uitând că asta facem cam la fiecare 4 ani) şi, chestia care mă enervează cel mai tare, propun înfiinţarea de noi partide. Ştiu, fără formaţiuni politice nu se poate în societatea noastră; dar cum să visezi înfiinţarea unui nou partid când tu militezi împotriva unui astfel de sistem, susţinut chiar de politicieni?

Se simte lipsa unor lideri puternici, se vede cum unii încearcă să profite de nemulţumirea oamenilor ca să se caţere până la Cotroceni, unde se erijează în exponenţi ai societăţii civile.

Vorbim de o mişcare a nemulţumirilor profunde, adunate în zeci de ani de domnie a unui sistem corupt până în cele mai intime părţi. Oamenii care au ieşit în stradă au contestat tot ce e imoral, ilegal, incorect. Li s-a transmis că se va ţine cont de părerea lor, dar mie mi se pare că politicienii au şi (re)început lupta pentru putere. N-au înţeles mare lucru din ce a cerut strada.

Acum ar fi treaba elitelor – politice, sociale, economice – să vină cu soluţii, dar tare mi-e că – aşa cum s-a întâmplat de multe ori în istoria ţării – tocmai aici se va da greş din nou.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.