S-au agitat spiritele pe Facebook de când a apărut aplicația care îți colorează fotografia de profil în culorile steagului Franței. Unii au adoptat-o imediat: mulţi, în semn de solidaritate, alţii, pur și simplu, ca să fie în trend. Au apărut în scurt timp cei au acuzat efectul de turmă care i-ar fi caracterizat pe feisbuchiști și s-au întrebat – retoric, evident – de ce rețeaua lui Zuckerberg nu a introdus o aplicație asemănătoare când a fost incendiul din clubul Colectiv ori de ce Franța și restul lumii nu s-au solidarizat cu noi când ne-a lovit nenorocirea în care au murit 55 de oameni.

Chiar dacă îmi văd de trebuirile mele și încerc să fac totul corect, regulamentar, nu vreau să fiu „another brick in the wall„. E, poate, o explicaţie penru faptul că nu am folosit aplicaţia roşu-alb-albastră. Asta nu înseamnă că nu empatizez cu francezii ori că nu mă afectează crimele din Paris. Din contră, sînt solidar cu ei şi îmi pare rău pentru pierderile lor. Am arătat-o în felul meu şi am creat în sensul ăsta o copertă pentru contul meu de Facebook.

Pentru cei care mă vor „împunge” pentru asta, fac câteva precizări. Sînt solidar cu toţi cei care suferă o pierdere, indiferent că – vorba unui internaut – ar fi din Franţa sau Burkina Fasso. Nu mă manifest întotdeauna, e drept, dar acum am simţit nevoia să o fac: în nebunia de vineri seara au murit atât de mulţi oameni nevinovaţi; crimele au fost extrem de brutale, iar atacul s-a petrecut pe „strada” noastră – în Europa. Recunosc, te trece un fior când astfel de fapte se petrec aproape de ţara ta.

Închipuiţi-vă că în casa unui vecin de pe stradă ar fi intrat un criminal şi ar fi ucis pe cineva. Ce-aţi fi făcut după aceea? Eu, unul, indiferent cât de bine m-aş fi înţeles cu vecinul ori cât de mult m-ar fi enervat în cursul vieţii, m-aş duce la el acasă şi le-aş transmite rudelor că sînt alături de ele. Prind bine o mână întinsă şi o vorbă de îmbărbătare, gesturi din suflet, chiar dacă nu mai pot aduce înapoi pe nimeni.

Aşa şi cu atentatele de la Paris. Noi, oamenii simpli, nu putem face nimic altceva decât să-i susţinem pe cei care au suferit pierderi, să fim solidari cu ei şi, eventual, să ne gândim că în clipe grele şi nouă ne-ar prinde bine un gest de îmbărbătare. Asta chiar dacă – şi aici îi înţeleg pe cei care critică aplicaţia de pe Facebook – alţii nu ne-au susţinut într-o asemenea măsură când românii au avut parte de tragedia din Colectiv.

Am ales să nu tac şi să arăt că îmi pasă de durerea altora. Am făcut-o în felul meu, dar sînt de acord şi cu cei care au ales aplicaţia Facebook. Din categoria asta îi exclud, însă, pe pisi şi pe cocălari, care şi-au lăsat la profil fotografiile cu ţâţele pe afară ori cu ochelarii şi lanţurile de neam prost, dar le-au colorat în roşu-al-albastru. Ca să fie şi ei în trend. Ăştia rămân sărmani la minte, indiferent câte aplicaţii folosesc.

Şi că tot ziceam de incendiul din clubul bucureştean, nu mă simt în niciun fel vizat de acuzele că acum unii îşi pun la profil tricolorul Franţei, iar când au murit ai noştri conaţionali în Colectiv nu ar fi schiţat niciun gest de solidaritate pe Facebook. Pe mine m-a afectat drama din Capitală şi am arătat-o. S-a petrecut în „casa” mea şi m-a durut.

Şi da, era un gest „jos pălăria” din partea Facebook dacă, atunci când s-a produs tragedia din Colectiv, crea o aplicaţie asemănătoare cu cea de acum. Românii ar fi avut nevoie de un val de solidaritate, fie şi online.