Chiar aşa: Ciuleafărul? Cam da…

Acum, că a trecut cum a trecut şi Bacalaureatul de toamnă, mi-am amintit de un liceean – genul „dude, wtf?!” – care a ieşit în evidenţă în ştirile noastre legate de  examenul despre care toţi zic că ar fi al maturităţii, dar mie numai nu-mi face impresia asta.

Întrebat de colega mea Diana Grad ce subiecte a avut la proba scrisă de limba română, omul o comite: „Ciuleafărul! … Luceafărul!” 😀

A avut de ales dintre mai mulţi scriitori. S-a uitat atent la foaia cu subiecte, sînt convins – l-am văzut în tot sincronul cât de implicat era. 😉 Evident că dintre toţi băieţii ăia care scriau cu pana prin anii 100 î.i. (înaintea internetului), el l-a ales pe Eminescu.

Era mai „familiarizat” cu el. 🙂 Cum să nu fie, când sînt şi străzi cu numele lui. Al lui Eminescu. Şi cam un liceu care e numit după el în fiecare reşedinţă de judeţ.

Ăilalţi – frate, cine-s ăia, tati?!

E adevărat, tipu’ s-a pregătit pentru Bac. Dar vorbeşte numai pentru el. De alţii nu ştie ce au făcut.

„Sper să trec”, s-a confesat el în faţa microfonului. Şi eu sper, tati! 🙂