Țin minte, deși îmi puteam număra anii pe degetele de la o mână, că bunica mea încă mai folosea straița când avea ceva de luat din sat ori de dus mâncare la câmp, unde întorcea fânul ori îl aduna în „pulșori„. O agăța într-un cui de lângă sobă şi când treceam pe lângă ea nu putea să nu arunc un ochi spre varianta autohtonă şi  strămoşească a actualelor genţi. 🙂

Mă fascina bogăţia de culori – albastru, roşu, alb, negru, câte un verde pe ici pe colo, ba chiar şi ceva galben. Nu era una singură; cea din cui avea câteva surate, dar nu ştiam niciodată unde le punea maica şi nici când le schimba pe cuiul de lângă sobă.

Ştiu sigur însă că într-o vreme le consideram tare demodate – prostia adolescenţei, când credeam că doar ce aparţine timpului meu e mişto. Am crescut, m-am maturizat şi am redescoperit vechea traistă din satul bunicilor. Cuiul de lângă sob dispăruse, bunica s-a dus şi ea, dar de câte ori treceam prin sat îmi revenea în minte, din copilărie, traista din materialul ăla aspru, într-o mulţime de culori şi modele. Iar undeva, prin casă, pusă pe o masă, mai exista o traistă bătrână…

Mi-a plăcut enorm ideea de a numi un festival „Straiţă plină”. Folosirea numelui şi imaginii „genţii” autohtone e o chestie superdeşteaptă a organizatorilor şi sugerează exact ce şi-au propus: tradiţia locurilor, meşteşuguri, voie bună. 🙂

De aceea, când am discutat cu amicul Gabi Bonaciu despre implicarea în promovarea evenimentului – care anul ăsta, la a cincea ediţie la Roşia, se desfăşoară în cadrul Zilelor Pădurii Craiului – am zis Da! Cum ziceam, îmi place ideea, îmi place cum e gândit programul, iubesc tradiţiile – na, m-am maturizat şi eu. 😉

Aşadar, dragilor, pe cei dintre voi care gândesc ca mine vă invit să mergeţi la festivalul „Straiţă plină”. Veţi avea prilejul să mai faceţi o călătorie în copilărie ori, pentru cei mai tineri, să descoperiţi tradiţiile şi meşteşugurile din zona noastră.

Pe 8 şi 9 octombrie, adică sâmbătă şi duminica asta, vă vor da întâlnire gospodarii şi bunătăţile pe care le fac ca pe vremuri, meşteşugarii şi atelierele lor ori folkişti care nu ştiu ce e aia muzică pe calculator.

Se întâmplă la Roşia, între Râuri, la intrarea dinspre Beiuş – adică dinspre locul meu natal. 🙂 Sper numai să nu plouă! Că în rest e multă bună voie prin Pădurea Craiului. 🙂