Toată ziua m-am învârtit pe lângă el. Ba împingeam roaba ca să adun frunzele de prin curte, ba îmi făceam treabă pe la maşină, ba dădeam ture la dulapul cu scule ca să îmi iau „chestii” pentru instalarea unei cădiţe de duş.
De fiecare dată i-am aruncat un ochi, ba chiar doi 🙂 şi i-am promis în gând: „Azi nu scapi!”
Adevărul e că l-am urmărit încă din primăvară, când s-a împodobit ca un mire ce stă să meargă după nevastă. Tare nealcoş arăta în albul şi rozul cu care se prezenta în faţa celor care intrau în curtea casei din sat. Îl frezase şi aranjase de cu toamnă un bătrân din zonă, master of în astfel de… designuri. De fapt, îl cam chelise şi la început îmi cam făceam probleme că omului îi alunecaseră cam mult foarfeca şi fierăstrăul.
Lunile care au urmat mi-au dovedit că m-am înşelat. În vară şi-a prezentat o „coamă” verde, de punkist, 🙂 moment în care am început să-mi dau seama că master of ştia bine ce ştia.
Pe la început de toamnă lucrurile erau clare: avea să fie poate cel mai bun an al lui de până acum. Iar după ce şi-a luat căldura de la soarele de septembrie şi de la cel de octombrie şi a transformat-o în dulceaţă în interior şi într-un roşu de Photoshop la exterior, am hotărât: „Al meu eşti!”
De fapt, nu doar al meu, ci şi al Neiei mele şi al lui buni. Noroc că vecinii care ne trec pragul nu se pot lăuda cu o dantură ideală; altfel ne mai tăiau din recoltă. 😉 Că doar tuturor ne făcea cu ochiul. Aşa că, de când dăduse în pârg, nu era weekend rural în care să îi refuzăm invitaţia.
Aşa am făcut şi sâmbăta asta. I-am dat târcoale întreaga zi. Cum ziceam, cu roaba, cu sculele, cu treburi la maşină. Asta până seara, când, cu toate treburile terminate, mi-am luat gospodăreşte scara, am proptit-o sub el şi am cules preţ de-o plasă bună. Vreo 3 kilograme.
De mere roşii, dulci şi faine. Din mărul din curtea casei din sat. 🙂
P.S. Din cele trei kilograme am mâncat vreo jumătate de kilogram în primele ore de după cules. Chiar şi când am scris postarea asta am mâncat un măr adus din sat. Evident, roşu, dulce şi fain. 🙂