Când luni la rând nu vinde nimic, nereuşind să convingă vreun posibil client cu produsele lui cosmetice, Ioşka, simpaticul personaj în scaun cu rotile din pasajul Vulturul Negru, ne salută în propriul stil: „Helo belo, ceau bau! Vai şi amar, nimic nu mere!” 🙂
Plină de năduf şi de tristeţe strânsă în timpul cât n-a apucat să dea nici măcar un gel de duş, formularea asta a lui Ioşka se potriveşte la fix la ceea ce a făcut în seara asta naţionala României. Că fotbal nu se poate numi ce au practicat cu Polonia băieţii în galben care găsesc mereu explicaţii de ce nu le-a mers jocul.
Domnilor, nu vă mai chinuiţi! Pur şi simplu „nimic nu mere” în ceea ce jucaţi voi pe teren.
Încercaţi mereu să ne convingeţi prin declaraţii sforăitoare dinaintea meciului că aveţi ceva de oferit – spectacol, dăruire, victorie – şi, spre deosebire de cei pe care, cu bunul lui simţ, Ioşka încearcă să-i facă să-i cumpere produsele, noi chiar vă credem. Şi ne uităm la meciurile naţionalei, că doar na… e echipa care cică ne reprezintă.
De fapt, nu reprezentaţi decât un fotbal care după generaţia lui Hagi şi Popescu nu a mai dat ceva interesant. Un fotbal din care mulţi investitori s-au retras, iar alţii au ajuns prin puşcării. Un campionat care nu mai aduce prea multă lume la stadion şi un fotbal care face transferuri cel mult prin cine ştie ce ligă arabă sau prin divizii inferioare din Europa.
Eu nu mă mai uit de ceva vreme la meciurile din campionatul nostru
Sau mă uit extrem de rar. Nu am timp şi m-am convins că oricum nu aş avea ce vedea. Iar acolo unde mai arunc un ochi şi mai văd un dribling, o pasă, un şut, îmi dau seama că terenul e o bătaie de joc, plin de noroi şi denivelări (am observat asta la UTA – Clinceni 3-2, din liga a doua, meci pe care l-am urmărit absolut întâmplător).
Da, e adevărat că orice echipă are momentele ei mai nasoale. Dar naţionala României e echipa ţării mele şi mă doare să văd că are tot mai des astfel de perioade. Şi parcă nimic nu ar vrea să se schimbe.
Din punctul meu de vedere, dacă în seara asta ai noştri nu se prezentau la meciul cu Polonia pierdeau cu acelaşi scor, dar aveam un avantaj: următorul meci, cel cu Danemarca, nu s-ar fi jucat fără spectatori, aşa cum sînt convins că se va întâmpla după tâmpeniile unor cefe late de pe stadion.
Asta nu înseamnă că am fi câştigat următorul meci. Pentru că, aşa cum vă spuneam mai sus: „Vai şi amar, nimic nu mere!”
Helo belo, ceau bau!
P.S. Nu-l acuzaţi pe Daum pentru rezultatul din seara asta. Sau nu doar pe el. Mentalitatea noastră e de vină. Parcă nu ne ştim lupta pentru ce vrem să obţinem. V-o spune unul care învaţă abia acum abecedarul schemelor de luptă pentru ce vrea să obţină.
sursă foto: sport.ro