De ce am votat?

Am votat:

  • nu pentru că aşa e trendul pe Facebook, unde toată lumea îşi expune dosul… buletinului, dovadă supremă că a vorbit cu membrii comisiei de la secţia de votare.
  • nu pentru a fi văzut ca un model demn de urmat. Nu sînt.
  • nu pentru că mă îndeamnă unii sau alţii prin texte mai mult sau mai puţin deştept croite ori prin citate meşteşugite de adepţii lui Toni. Poptămaş Toni.
  • nu pentru că aş fi convins că am făcut bine, pentru că în continuare am ales răul cel mai mic.
  • nu pentru a putea să-mi dau ulterior cu părerea. E o ţară democrată – aşa îmi place să cred, sînt un om care cugetă liber, nu mă sperie atât de uşor cei care îmi spun, moralizator, „nu votezi, nu ai voie să critici”. Îmi dau cu părerea oricând, despre oricine; dar o fac cu probe şi, sper, cu bun simţ.
  • nu pentru a îndemna apoi pe alţii să facă la fel. Faceţi cum vreţi, e DREPTUL fiecăruia de a proceda cum crede de cuviinţă.

Eu pot doar să vă explic de ce am votat

Iar dacă ale mele cuvinte vă conving, înseamnă că… sînt convingător. 🙂

Am votat pentru că e felul meu de a respecta ceea ce am primit în 1989dreptul de a-mi exprima opiniile fără alte restricţii decât cele morale, de a avea simpatii politice, de a gândi liber şi de a încerca să îmi aleg oamenii pe care eu îi consider buni în ceea ce fac. Ştiu de la părinţii mei cum „se vota” înainte de Revoluţie (revoltă, lovitură de stat, ce-o fi) ori cum se gândea în limitele trasate de alţii. Aşa că votez.

E adevărat, votul meu e o picătură într-o mare de milioane de voturi. De cele mai multe ori nu a ieşit cine mi-am dorit. Dar mă încăpăţânez să urmăresc ce se întâmplă, să mă informez, să mă las cât mai puţin influenţat de unii ori alţii şi să votez cum îmi dictează raţiunea.

Nu sentimentele, pentru că nu aleg politicienii în funcţie de cât de simpatici sînt, ci în funcţie de ceea ce au făcut ori fac, de cât de gospodari. Îi apreciez în funcţie de inteligenţă şi cultură, nu de şmechereală.

Şi nu cred în tâmpenia asta cu votanţii care, alegând un candidat ori altul, „i-au acordat încrederea lor”. Eu nu am încredere decât în foarte puţine persoane, extrem de puţine. În politicieni, cu atât mai puţin. Lor le dau şansa de a face ceva, de a se lupta pentru ăi de l-au ales, nu pentru buzunarul lor propriu – în acest din urmă caz pot intra în afaceri.

Iar dacă folosesc această şansă, cu siguranţă că le dau votul meu şi data viitoare. Na, încrederea e şi o chestiune de timp.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.