Când ştirea de lângă tine vine de la mii de kilometri distanţă

Ca jurnalist, m-am simţit tare ciudat azi, când am recunoscut holurile Poliţiei Bihor într-o filmare postată pe un site de ştiri italian. Nu era o preluare de pe youtube a unor imagini de arhivă, filmate de vreun „presar” local la o conferinţă a IPJ-ului judeţean.

Deloc. Erau din dimineaţa de joi, înregistrate în buricul târgului orădean, în clădirea din Parcul Traian. E adevărat, de o calitate mult sub full-HD-ul devenit normalitate – aveau, vorba unui amic, „maximum 0,1 K„. Prezentau însă NU un banal hoţ de buzunare sau vreun şofer băut care se dădea în spectacol, ci aducerea unui fugar italian, unul old-fashion, care rezista de zeci de ani în „statul paralel” din Peninsulă (cum putem denumi Mafia). Şi care a fost prins la Oradea.

Nu zic, poliţiştii – şi cei italieni, dar şi cei români – şi-au făcut treaba. Sînt convins că nu-i uşor să-l capturezi pe unul dintre cei mai căutaţi 30 de fugari din lume.

Dar…

…felul în care s-a făcut comunicarea ulterioară a capturii e cel puţin deranjantă pentru noi, jurnaliştii băştinaşi.

E adevărat, a fost operaţiunea italienilor – e logic; au avut grijă să o şi arate dând publicităţii imagini pe care e pusă emblema Poliziei di Stato. Dar ai noştri comunicatori din IGP, în afară de un comunicat trimis redacţiilor la două sau trei ore după ce presa italiană publicase informaţia, nici măcar nu s-au stresat să pună pe site-ul Poliţiei Române imagini cu mafiotul. (Şi acum, vineri dimineaţa, nu e decât un comunicat.) Să nu-mi spună cineva că nu se puteau înţelege cu italienii să le dea în acelaşi timp.

Repet, nu e o captură oarecare.

Poliţiştii noştri nu cred că s-au limitat să-i servească cu cafele pe băieţii din Italia ori să le ofere un birou în care să-l aducă pe don Vito. Cei de la comunicare, din IGP, puteau să trateze cu mai multă atenţie acţiunea asta care, apropo, face valuri în presa peninsulară. Şi acum şi la noi, dar cu imagini preluate de la colegii italieni. Filmate în Oradea. 🙁

No, se întâmplă – vorba ardeleanului. Şi nu-i bai, că totul e dat uitării mâine cu o glumiţă pe Facebook sau cu vreun comentariu viral.

Probabil dacă italianul era prin Bucureşti, se agitau mai mult apele. Dar a ales Oradea. Cam departe de locul unde răsare soarele pentru români, nu?

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.