Când vreau să transmit un lucru, încerc să folosesc o formulare clară, cu subiect, predicat, complemente și adjective. Nu zic ”concisă”, pentru că eu când mă apuc să povestesc ori să scriu ceva, durează. Și durează. 🙂

Am învățat în anii de presă, de la oameni foarte buni în meserie, să mă refer strict la subiect. Să nu adaug amănunte neinteresante, să evit detalii care nu fac decât să încarce inutil un material.

Asta după ce, în Antena 1 cel puțin, mi se transmisese de către colegii de la București că scriu materiale prea lungi. 🙂 Au trecut aproape 20 de ani de atunci și sper că am mai învățat să nu mă învârt în jurul cozii.

De aceea nu pot ocoli două exemple de ”așa nu” în domeniul comunicării. Două comunicate care nu doar că NU lămuresc niște situații, ci le acoperă cu explicații și detalii neinteresante, unele de-a dreptul halucinante – vorba unei doamne-chef de pe la televiziuni.

Un comunicat ce vine a 13-a zi după eveniment

Primul, cronologic vorbind, e comunicatul unei firme de marketing care se ocupă de imaginea în presă a unei companii de electrocasnice, renumită în lume. Subiectul comunicatului: greva făcută de mai bine de două săptămâni de 400 de muncitori ai fabricii pe care compania o are în Satu Mare.

Materialul (integral aici, pe site-ul Digi24 Oradea am luat câteva citate din el) e trimis mai multor ziare, portaluri, televiziuni și radiouri. La Digi24 Oradea ajunge ca o exprimare a poziției față de un material apărut cu 13 zile înainte, când greva era în primele sale zile.

Asta da promptitudine.

Dacă aveți răbdarea necesară parcurgerii comunicatului, nu vă poate scăpa formularea – în care eu nu mai cred demult – din debutul materialului: ”suntem responsabili, zi de zi, pentru bunăstarea, siguranța și satisfacția angajaților noștri, responsabilitate care este foarte importantă pentru noi. ”

E o formulare puerilă și, sincer, dă o notă de artificial afirmației.

Urmează referiri la ”businessul sustenabil” și la ”prioritățile” reprezentate de negocierile cu sindicatele și ”alinierea cu solicitările lor”, Ce frumos! 🙂 Abia apoi se trece la subiectul comunicării: greva.

Dar și aici, în loc de explicații la obiect, cronologice, apar, intercalate, niște detalii și referiri inutile la principii și investiții în angajați.

Preferam un comunicat scurt, la obiect, cu răspunsuri punctuale. Fără ”cât ne pasă nouă” – preferabil de arătat prin fapte acest lucru sau sugerat discret. Materialul pe care l-am primit nu m-a convins de nimic.

De precizat că nu comentez despre grevă, cine are dreptate și de ce. De obicei, totul e cam pe la mijloc. Acum mă refer strict la ce a transmis compania.

Al doilea comunicat și suspiciunile de ”atentat de siguranță națională”

M-am întins prea mult la primul subiect, așa că voi fi scurt în cazul celui de-al doilea comunicat. Cel dat de Universitatea din Oradea în legătură cu un material făcut de televiziunea publică daneză despre un fost student de la Facultatea de Medicină de la noi, ajuns acum doctor fără prea multă carte.

Și aici, în afară de referirile necesare la cazul ex-studentului, autorii se pierd în tot felul de formulări. Se face o științifică – și ”simpatică” în același timp – trimitere la ”curba lui Gauss” și se ajunge chiar la teorii conspiraționiste.

Se invocă ”avalanșa denigrărilor la adresa medicinei orădene”, și sunt acuzați jurnaliști străini că identifică numai cazuri nașpa spre nasoale. Se atinge subiectul ”resurselor financiare uriașe alocate pentru o astfel de anchetă” și se încheie apoteotic cu invocarea unor ”suspiciuni de atentat de securitate națională”.

Ce-ar mai fi de zis?

Doar atât: m-aș bucura să văd deschidere totală față de orice întrebare și față de orice jurnalist. Nu refuzuri, trimiteri dintr-un birou în altul, aruncări de ochi peste cap, urmate de comunicate apocaliptice.

Corectitudinea aduce, la rândul ei, corectitudine. Iar dacă partea cealaltă nu respectă această regulă, poți veni cu un comunicat în care să-i dai în cap. Cu probe și cu dovada verticalității tale. Fără trimiteri la străinii care își bat joc de țărișoara noastră, la ”danejii” care vânează studenți exotici prin nume și note ori la reptilienii care vor să cucerească definitiv planeta. Părerea mea.