Știți senzațiile alea de liniște și de… răcoare 😉 pe care le dă relaxarea pe terasa din sat, privind la ploaia care cade molcomă dis-de-dimineață, după câteva zile de soare dogoritor? Pentru cei care aveți un răspuns afirmativ, mă bucur. Celorlalți le doresc să simtă ”filingul” acesta nemaipomenit.
E duminică dimineața și îmi fac de treabă cu o cafea, așezat comod în scaunul de pe terasă, cu laptopul în față. E singurul element de tehnologie care completează începutul ploios de zi. Bate un vânt care îmi cam trimite fiori reci, iar verdele grădinii pare mai… verde decât în mod obișnuit.
– Vecinu’ dragă, or crescut toate frumos, nu zâc. Am băgat coasa la mijloc de grădină ca să tai iarbă la porci, dar pe margini, lângă cale, îs numai buruieni. Spini, scai – toate, toate amestecate. Nu te poți băga acolo nici cu coasa mecanică. Dar tot facem noi cumva să fie bine.
Câinele s-a strâns covrig pe covorașul de la intrare, picotind relaxat în răcoarea matinală. În schimb, niște porumbei stau pe coama casei, înfruntând lejer apa ce cade din cer. Ciudați mai sunt! În loc să intre în pod, unde au locul lor…
Îmi place când plouă. Doar să nu țină zile sau săptămâni la rând. Și să nu fie tare frig. Și să fie cel mult cod portocaliu – nu e atât de periculos pe cât sună. Știu, nu-s deloc pretențios. 😀 Sunt convins că în altă viață, dacă o fi existând așa ceva, oi fi fost vreun saxon ori european nordic, trăitor într-o zonă în care ploaia face parte din peisajul zilnic.
– Căzut-o ploaie mai mult decât trăbă. Doamne, mulțamu-ți! Ne-o răcorit, îi drept, și bine o fost și pentru plante. Amu’ bine ar fi să ne mai dea bunul Dumnezo și niște soare, să avem vara vară. Numa’ să nu fim nemulțumiți! Fost-o și mai rău.
Nu puteam să las să treacă bunătate de duminică răcoroasă fără să o descriu. Mai ales că e tare binevenită după niște zile cu temperaturi care au bătut lejer spre 30 de grade.
Nu că ar fi fost, până acum, o vară călduroasă. Cu excepția unei scurte perioade cu 35-36 de grade, în rest chiar am avut un mijloc de an decent din punct de vedere al vremii. Iar dacă luăm în considerare și luna mai, putem zice că ploile au dominat clar atmosfera.
– Dragu’ meu, mai am de vopsit o mobilă, o aranjez apoi în camera din față. Îmi fac așa cum îmi place căsuța mea, să îmi placă să stau în ea. Gata, a venit și decizia de pensionare, deci am timp să mă ocup. Nu-s bani mulți – io așa-i împart de parcă ar fi 200 de milioane. 😉 Dar mă descurc.
Cu o zi înainte am stat, tot pe terasă, la o discuție cu vecinul meu din sat. Un tip cu o cultură generală impresionantă – ieri, de exemplu, îmi povestea despre relațiile lui Napoleon cu englezii și despre literatura rusă (după ce, anterior, îi ”disecasem” pe Dragnea, liberali, USR, pensionari, medici și vremea). Și de un optimism care sporește farmecul oricărei discuții pe care o poartă.
Între timp, norii s-au spart și ploaia a plecat spre alte zări. E răcoare și tare fain să stai pe terasă. E o parte a vieții de după TV – care există, cu bunele și mai puțin bunele ei. Perioadă despre care o să scriu în postarea următoare de pe blog. 😉