Când ceva trebuia rezolvat iute-iute, ca toată lumea să fie mulțumită, Samantha – vrăjitoarea blondă cu casă în America și soț cam tâmp – mișca din nas și… pac! Indiferent cât de dificilă, orice situație se rezolva cu un fâlfâit din organul olfactiv.

N-or fi având ei alură de magi, dar mai marii țării ăsteia au împrumutat ceva din practicile blondei din serialul TV. Ei cred că rezolvă tot cu gesturi simple – traduse prin declarații sforăitoare, populiste – și măsuri care, dacă n-ar purta parafă de ministru, ar părea date de adevărate eminențe ale amatorismului.

Uniforma, demiterea și ”comițiile”

De exemplu, după cazul Caracal s-a găsit soluția ca infractorii să fugă ca potârnichile ori să se cumințească imediat: uniforma pe care polițiștii – cu unele excepții – ar trebui să o poarte la muncă, obligați prin ordin cu iz de mișcare din bagheta magică al unui ministru de Armatei. Măsură inutilă, dacă ne gândim că, oricum, polițiștii care acționează în stradă – Circulație, Ordine Publică – poartă hainele oficiale by default.

Dar dă bine să te implici măcar cu un ordin penibil, decât să cauți, de exemplu, soluții pentru tăierea legăturilor polițiști – interlopi ori pentru eliminarea ”chemării la ordin” de către politicieni a unor șefi din Poliție.

Au mai fost contrele Președinție – Guvern, instituții care au încercat să transforme drama din Caracal în motiv de completat și plătit polițe. Au fost incantații și blesteme aruncate la ore de vârf, prin comunicate ori declarații în mioriticul nostru limbaj de lemn. Din păcate, am aflat din nou că din arsenalul luptelor politice nu vor face parte niciodată compasiunea, bunul simț, umanitatea.

Apropo de Guvern și de calitățile lipsă. Pe principiul pe care și noi l-am învățat în copilărie – ”nu vorbi cu străinii și nu-i lăsa în casă” – doamna de la ”Educație” s-a apucat să le predea părinților români o lecție în direct despre neurcatul copiilor în mașinile necunoscuților. Intenție bună, moment aiurea, speculat de adversarii politici – cu nimic mai nepătați – și pedepsit exemplar, cu o măturare din Executiv, de premierul Viorica Dăncilă. Greșelile nu sunt tolerate, că dau rău la imaginea și așa vraiște…

S-a constituit și o comisie de reformare a serviciului 112, dar și acolo debutul s-a făcut cu niște date incorecte prezentate de doctorul Raed Arafat.

Investigatorii – noii actori principali în emisiunile de știri

La tv, alți ”magicieni”. De această dată ai justiției televizate, motiv pentru care moderatorii și realizatorii de emisiuni i-au numit – pompos – investigatori. Eu știam de reporteri de investigație, dar probabil că folosirea apelativului de ”reporter” – inestimabilul truditor fără de care nu există televiziune – le-ar fi tăiat din renumele făcut în anii de frecat scaunele din studiouri.

Unii lipsiți de cunoștințe juridice, dar toți cu fler și tupeu – au adus pe ecran și în mintea telespectatorilor tot felul de ipoteze. Au pus cap la cap informații* și s-au lăudat cu discuții exclusive cu martori, anchetatori, interlopi. Pe scurt, au făcut ca teoria conspirației să fie poveste cu zâne față de ce au descoperit ei.

*Referitor la informații, dintre cele vehiculate la tv sunt de acord că implicarea DIICOT în ancheta de la Caracal arată că sunt multe alte infracțiuni grave, pe lângă cele două crime recunoscute de creatura aflată în custodia autorităților.

Nu-i iubesc în mod deosebit pe investigatorii TV, dar – chiar dacă e nevoie de verificări din mai multe surse ale informațiilor pe care le aduc și de niște coduri (penal și de procedură penală) pe care să le mai răsfoiască din când în când – sunt nevoit să recunosc că presiunea mediatică pe care o pun pe anchetatori e obligatorie pentru aflarea adevărului.

Veți zice că procurorii și polițiștii știu să-și facă treaba. Majoritatea, da. Dar în cazul Caracal, cel puțin la început, au fost dezastru. Iar comunicarea… inutil de caracterizat.

Mai avem vreo șansă?

Nu sunt un om negativist, pesimist și nici negru în atitudine. Însă, după ce o viață am simțit că statul român s-a raportat la mine și la concetățenii mei ca un stăpân feudal la slugile lui, nu am niciun motiv să cred că se va schimba ceva în bine.

Asta după ce descoperim n situații de:

• rețete povestite la UPU, becuri nepuse prin băi insalubre de spital, atitudine ”țățistă” la momentul împărțirii mâncării pacienților
• gunoaie aruncate de locatari lângă incinta pe care nu au chef să o deschidă și mizerii aruncate prin casa scării
• mașini zgâriate prin parcări de lași cu un singur neuron
• accidente mortale provocate de șoferi inconștienți ori puși să conducă până la epuizare de șefi idioți
• servicii deplorabile oferite la preț de Occident
• bârfă, ignoranță, ironii, răutate, invidie

Mi-aș dori să văd țara mea sănătoasă.

Foto: Digi24