Cum a ratat președintele Klaus Iohannis ocazia de a dovedi puțină compasiune

Am evitat să îmi exprim public simpatiile ori antipatiile politice – pe care le am, evident. Fiind jurnalist, am considerat că e normal să le țin pentru mine și să le discut doar cu cei apropiați. Mi le-am manifestat public doar în cabina de vot și atât. Sunt politicieni care cred că merită votați și sunt alții care nu mi-au dovedit în niciun fel că ar vrea binele vreunui alegător.

Nu înseamnă că am acceptat orice decizie pe o luau politicienii și care nu rezona cu principiile ori dorințele mele. Nu susțin, dar nici nu critic la grămadă, cu turma, pe motiv că ăsta ar fi trendul.

Însă când vine vorba despre omul din spatele politicianului, critic și voi sancționa întotdeauna gesturile care nu mi se par normale.

Mi s-au părut idioate remarcile gen ”Măi, dragă, animalule” ori ”țigancă împuțită”. Și, oricât de mult l-am simpatizat cu ani în urmă pe președintele Băsescu, gestul de a lovi un copil – celebrul și idiot-invocatul ”pixel albastru” – m-a făcut să refuz orice contact al ștampilei cu numele fostului căpitan de navă și să-l scot din rândul politicienilor ”digerabili”.

Azi am contabilizat o atitudine cel puțin ciudată și din partea președintelui Klaus Iohannis. Deși lângă el leșinase un om, întâmplător îmbrăcat în uniforma militară a altei țări, șeful statului și-a continuat discursul. Iar la finalul cititului de pe foaie, a plecat fără să arunce măcar o privire spre amărâtul căzut la pământ.

Imaginile le-am preluat de la România TV și Antena 3. Pudibonzii pot să urmărească fără sunet videoul de la RTV – am făcut-o și eu după prima vizionare, enervat de patetismul și prostiile debitate de prezentatoare și de burtierele mai mult sau mai puțin tendențioase. Nu sunt un fan al celor două posturi, dar nici mironosiță nu-s.

Mi se spunea că e posibil ca președintele Klaus Iohannis să nu fi observat micul necaz al militarului american. Posibil. Dar după agitația care s-a creat după leșinul soldatului, sunt convins că a văzut, dar a preferat să ignore situația. Să continue robotic discursul, să respecte protocolul rigid și să plece cu privirea țintă în fața lui.

Oricum, șeful statului a pierdut momentul de a dovedi puțină umanitate, niscaiva compasiune.

Chiar dacă nu avea cum să-l ajute pe soldat, o întrerupere a discursului și câțiva pași făcuți de președintele țării spre targa întinsă de sanitari ar fi fost gesturi profund naturale, umane. În plus, politic vorbind, i-ar fi ridicat astronomic gradul de simpatie în rândul românilor. Care ar fi uitat alte bâlbe sau decizii controversate, specifice oricărui politician – chestiune binevenită înainta alegerilor.

Exercițiu de imaginație: cum ar fi reacționat într-o astfel de situație Trump, Merkel ori Putin? Toți greșim, dar unii știu să recunoască și să încerce să îndrepte situația. Cam cum a făcut Barack Obama care, pe vremea când era president of USA, s-a întors să strânga mâna unui soldat pe care uitase să-l salute la urcarea în elicopter. Cu toate astea, a fost taxat de presa americană. 🙂

Mă aștept la critici după această postare. Dacă sunt decente, le accept oricând. Ironicii și slobozii la gură, dar înguști la minte, se pot abține.

sursă foto: digi24.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.