Tuturor ne e teamă. Doar că o controlăm, ca să nu ne domine ea pe noi :)

Zici că e panică? Nici vorbă. Poate frică, teamă, așa mai merge. Dar nici aia prea multă, că e nasol. 😊 (despre coronavirus, așteptând la o casă de marcat, într-un magazin, în Anul Domnului 2020, luna lui martie)

De ce să nu recunosc? Neliniștea e o stare care aproape se simte fizic zilele astea, mai ales în marile magazine. Miercuri după-amiaza, oamenii ce împingeau cărucioarele în Kaufland Borșului din Oradea discutau mai ales despre coronavirus. Schimbau impresii, făceau anemice miștouri și căutau raioanele… De fapt, se opreau la aproape fiecare raft.

S-au golit repede cele cu hârtie igienică (vremuri căcăcioase, ce mai!), a dispărut tot stocul de spirt și cam bătea vântul pe la fructe. Nu lipseau din coșuri baxurile de apă și carnea + mezelurile.

Oamenii fac provizii și le e teamă. Îi înțeleg. Le e frică de un virus care a ucis mii de oameni în lume, pentru care nu există antidot – deocamdată – și care nu se știe unde, pe cine și pe ce criterii lovește. Nu-s mai viteaz – în minte mi s-a strecurat un strop de neliniște, chiar dacă încerc să trec totul prin filtrul logicii și să urmăresc surse credibile de informare.

Dar atmosfera mă cuprinde. Cumpăr niște apă, ceva pâini și câte ceva de-ale gurii. Gata! Pe două-trei zile sunt acoperit. Nu-s chiar atât de panicat! 😉

Adevărul e că spre seară agitația din magazine s-a temperat.

Poate din cauza stilului nostru mai așezat, ardelenesc. Poate că neliniștea și teama nu au ajuns la stadiul în care să fie declarate panică, așa cum s-a petrecut în alte situații și în alte colțuri de lume.

Mai mulți patriarhi locali ai Facebook-ului, care au și postat despre ”ce nasoli și proști e românii ăștia care au cumpărat tot din magazine și au stat la cozi kilomerice”, și-au văzut afirmațiile contrazise de imaginile de seara. Și nu, magazinele din Oradea nu au fost golite de tot. Ba chiar în cartiere era marfă. Chiar și spirt am găsit, la discreție. ”Mona”, of course. 😊

Nu zic să nu ne fie teamă.

E un sentiment normal și explicabil într-o situație pe care simțim că nu avem cum să o controlăm de unii singuri. Un fior pe care îl simt până și deștepții care se dau rotunzi pe unde nimeresc că ei nu stau, ”ca fraierii”, la cozi în magazine și nu cumpără, ”ca lăcustele”, tone de conserve.

Dar știu că putem ține neliniștea sub control nebazându-ne pe inima înșelătoare, ci pe logică, prin filtrul căreia să trecem orice informație. Indiferent că e ”șocantă” sau nu ori e dată de televiziuni de știri, portaluri de informații sau rețele de socializare.

  • Să nu credem orice postare de pe Facebook – inundat de părerologi și experți de duzină ori de enormități debitate de tot felul de ciudați ori extrase din surse îndoielnice.
  • Să nu cerem, cu aere de autoritari cunoscători, închideri de granițe, neprimirea românilor în țară (altădată exemplu de democrație, acum considerați imorali că vin să ne infecteze – dar tot ai noștri) sau alte astfel de enormități.
  • Să avem încredere că – deși au scăpări – autoritățile chiar iau măsuri ca să ne apere de Covid-19.
  • Să fim optimiști. Aș zice realiști, dar nici nu mai știu care e, de fapt, realitatea. Aia de la TV, aia pe care o discutăm cu prietenii și colegii sau cea pe care o percepem în drum spre serviciu sau spre magazine?
  • Să respectăm sfaturile medicilor referitoare la igienă.
  • Să nu batem mall-urile și să nu ne plângem în grup organizat, la birt, cafenea sau restaurant, ce ”nașpa e Arafat” sau ce ”interdicții ne-au pus, ca la război”.

Pentru că suntem în război. În care inamic nu ne e doar coronavirusul, ci mai ales panica. Iar dacă de primul trag speranță că vom scăpa în curând, cu a doua mai avem bătălii multe de dat. Că așa e firea noastră: mai ”panicoasă”, așa.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.