În ultima vreme e la modă printre autorități, jurnaliști, lideri de opinie și printre noi, cei ce ne expunem părerile pe net – să spunem/scriem tăios și grav că ”suntem într-un război”. Că avem spitale ”de linia întâi” și medici ”în linia întâi”. Ba chiar spitale conduse de militari.

Și mai nou niște lideri civili care dau ordonanțe militare. Completăm lista de paradoxuri ale limbii române.

Cei care sunt șefi peste comunicare sau instituții recunosc greu că nu prea avem ”arme” pentru a ne lupta cu virusul. Promit însă mereu că ”arsenalul” va fi completat ”în următoarea perioadă” cu cele necesare. Că se caută soluții, că da, trăim timpuri nasoale, care trebuie gestionate de specialiști în treburi grave.

Recunosc că nu mă pricep la așa ceva, motiv pentru care îi las pe specialiști să se ocupe. Doar că acceptarea acestei situații nu-mi poate suspenda logica și nici capacitatea de a pune întrebări și de a căuta răspunsuri.

Sunt adept al disciplinei, dar nu-s în armată ca să execut, nu să discut orice ordin ce mi se dă.

Așa că, stimate autorități, chiar dacă respect regulile impuse în cadrul stării de urgență – ca și majoritatea românilor, lăsați-mă cu milităria, cu linia întâi și războiul și fiți acei lideri de care avem nevoie, nu șefi-căpcăuni.

****

De acord, amendați-i și băgați-i în carantină pe cei care încalcă reguli. Aveți susținerea majorității românilor. Dar pe lângă măsurile coercitive, primele anunțate și primele menținute în orice situație nasoală, asigurați-vă ca:

• medicii să aibă tot ce le trebuie ca să-i trateze pe bolnavii de Covid-19. Îi apreciez enorm pe cei care își fac treaba conform jurământului depus și nu-i judec pe doctorii sau asistentele care au abandonat și s-au retras – v-ați pune în locul lor vreodată? Dar nici nu le ridic statuie și nici nu-i numesc, la grămadă, ”eroi”. Iertare, dar folosesc cuvântul ăsta în foarte puține situații și cu mare atenție.

• polițiștii să fie cât de cât protejați. Știți, băieții și fetele alea pe care mulți îi înjură pe Facebook (în față nu au curajul) și care verifică, fiecare, zeci sau sute de persoane zilnic. Și asta în timp ce poartă niște mănuși și măști chirurgicale, cam ineficiente în fața coronavirusului. A, am înțeles: polițiștii au legitimație și pistol de care Covid-ul se sperie instant.

• să fie suficiente stocuri de măști, de mănuși, medicamente. Nu e o problemă, le cumpărăm – pot fi oferite gratuit celor fără posibilități. Abia apoi poate fi impusă folosirea lor.

• activitățile economice să fie reluate cât mai repede. Nu cer mila statului – deși firma de care mă ocup este blocată de o lună. Mi-ar prinde bine să fiu lăsat să funcționez – evident, cu respectarea tuturor condițiilor sanitare și de igienă. Și ca mine sunt mii. În alte țări se poate.

• să ne fie comunicate toate detaliile despre criza coronavirusului în România: câte cazuri sunt, unde sunt probleme, ce măsuri s-au luat, ce trebuie să facem, de ce. Fără ocolișuri, fără protejarea unor sinecuri sau ”preteni”.  

Dacă tot ne considerăm un popor creștin, am putea ține cont (autorități și cetățeni) de ce scrie în Biblie: ”Veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera.”

****

Sunt niște minime gesturi de respect față de oamenii pe care îi conduceți, dragi autorități.

Oameni care nu-s proști și au ochi. Pe care, culmea, îi folosesc să vadă lucruri și să citească informații.

 (Am folosit ghilimele pentru unele cuvinte în semn de saturație față de utilizarea lor excesivă. Au fost introduse în limba de lemn a pandemiei și deja le folosim involuntar. Sincer, nu aștept de la alții să le elimine din discursuri, dar eu voi încerca să vorbesc fără cioturi lingvistice care ne dau impresia că suntem mai deștepți și mai specialiști dacă le folosim.)

foto: aithority.com