Hai, liberare! Tipul în alb, curierul și un apel la telefon

text de Adi Laboș

– Da, mă! Vin! Vin acum. Sigur. Mă aștepți la gară, nu?

Omul vorbește tare, de-l aude o juma’ de stradă din centrul Oradei. Ține într-o mână un pachet și e îmbrăcat în haine albe, de parcă ar face reclamă la vreo firmă de spălat haine. E bucuros nevoie mare, se vede și fără ochelarii pe care, oricum, nu-i folosesc decât după ce se înserează și numai la volan.

Da, mă! Plec acuma spre gară și vin direct.

Accentul îl trădează: nu e de pe la Oraghie Mare și nici măcar ficior de ardelean nu se simte a fi. N-are decât vreo 30 de ani și vorbește de parcă ar fi câștigat la loto. Lângă el, un tip cu o pizza în mână sprijină o trotinetă. E ceva curier și zâmbește, molipsit de energia și bucuria omului de lângă el.

Fac o analiză scurtă a situației și mă îndoiesc sincer că bucurosul cu accent de ne-orădean o fi comandat prin Glovo ceva pizza pe care s-o mănânce pe tren, în drum spre casă, oriunde o fi aia.

– Da, mă! Numai să nu bei. Las-o, mă! Să nu bei! Ajung eu acasă și să mă aștepți la gară. Da, mă, acum m-am eliberat și vin direct acasă!

Păi, zi-i așa! 🙂 Omul tocmai ieșise din clădirea aflată la vreo 50 de metri în spatele lui – penitenciarul din Oradea. Ăsta era motivul bucuriei maxime, exprimate exuberant la telefon. Zâmbesc și eu. M-a contaminat fericirea omului în haine de curățătorie. 🙂 Cine știe ce faptă o fi făcut, dar e sigur că a plătit pentru acel lucru și tocmai fusese pus în libertate. Bine, lipseau prietenii, muzicanții și dedicațiile de la poarta pușcăriei, dar asta să fie marea pagubă!

– Da, mă! Liber, mă! Vin, da’ să nu bei, repetă tipul rugămintea, după care îi întinse mobilul curierului cu pizza în mână: Mersi, șefu’, de telefon! Mare domn. Auzi, o întrebare mai am: pe unde vine gara?

”Șefu’” i-a explicat pe unde să ia dreapta, tot înainte, magazin mare, tot înainte și gata, gara, după care omul efectiv a întins-o la drum.

Mulțumesc, șefu’! Mulțumesc! Direct acolo mă duc. 😀

Curierul îl salută, râzând, după care urcă pe trotinetă și plecă mai departe. Avea, totuși, o pizza de livrat, care trebuia să ajungă caldă la destinatar. Sper că a primit un bacșiș bun: merita pentru omenia lui.

O nelămurire mai am: oare l-o fi luat de la gară interlocutorul tipului în alb sau s-o fi pus pe băut? 😉

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.