Anti-DNA?

Recent, într-un material postat pe un portal local din Oradea, care se prezintă drept cel mai important ca număr de accesări/vizitatori/vizualizări din zonă (de acord cu ei), site-ul la care am activat până în ultima seară a anului trecut – bihorjust.ro – era prezentat drept unul ”anti-DNA”.

Nu intru în discuții în contradictoriu cu colegii de breaslă, e dreptul fiecăruia să aibă ce opinie crede de cuviință despre orice. Însă, după doi ani și jumătate petrecuți la bihorjust.ro, mi se pare corect să precizez că în niciun material pe care l-am realizat și semnat nu am fost pro- sau anti-DNA. Dacă unii din instituție au greșit și am avut probe, am scris. Dacă nu, nu. Iar pentru unele uscături din sistem – nu au cum să nu existe -, nu am făcut greșeala unor generalizări.

Consider că DNA e o instituție cu multe probleme, care necesită reparații, poate fi înjurată sau lăudată, dar de care e nevoie.

Nu am fost de acord cu spectacolul penibil al cătușelor practicat acum câțiva ani în București și în teritoriu. Dar nici nu voi zice că tot ce a făcut DNA ”e nasol”. (Mulți avocați m-ar putea contrazice aici, în baza unor achitări obținute în dosare considerate beton de către DNA. Bravo, lor! Asta înseamnă că sunt buni în ceea ce fac și au reușit să-și scape clienții, demonstrând, în unele cazuri, că procurorii anticorupție au dat-o în bară – din greșeală sau nu.) Nu am simpatii de nicio culoare printre procurorii DNA, dar am citit cu atenție sentințe date în cazuri instrumentate de aceștia, ca să înțeleg cum au scrântit-o.

5800

Mai mult, niciunul dintre materialele pe care mi-am pus semnătura la site-ul cu care am colaborat din 1 iunie 2020 până pe 31 decembrie 2022 (și au fost vreo 5800) nu a fost nici ”anti”, nici ”pro” ceva. Nu am ”dat” în nimeni doar de dragul de a fi acid sau – vezi, Doamne! – un dur.

Am scris pe probe și i-am sunat mereu pe cei implicați într-un caz sau altul, cerându-le punctul de vedere. Că unii au ales să nu-mi răspundă pe motiv că activez la un site care nu le convenea lor din cine știe ce motive, e strict treaba lor. Am făcut două greșeli (indirecte) – așa le interpretez eu, alții nu le consideră așa -, dar îmi voi cere scuze la momentul potrivit.

Am cântărit informații care țineau de viața personală a unor ”subiecți” și am ales să nu le public pe cele care chiar nu aveau nicio legătură cu faptele profesionale ale acestora. Am primit aprecieri din partea unor magistrați, avocați și polițiști (nu multe, normal, dar m-au onorat), însă am și câștigat ”prieteni”, unii chiar lipsiți de orice urmă de caracter. La ăștia din urmă le-am dat ”ignore” – am înțeles că atâta pot ei.

M-am lungit și e cazul să concluzionez: nu-s vreun sfânt, dimpotrivă. Dar prin ceea ce scriu și cum o fac, încerc să nu mă încadrez în vreo categorie pro sau contra.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.