Zilele trecute mi se întâmplă pocinogul. Că doar nu are cum să treacă o zi fără defecțiuni la vreo țeavă de apă, un condensator pușcat sau ceva lichid sub mașină. De data asta n-am putut să intru în propriul birou.

Vin dimineața lejer, ca orice persoană dornică de muncă vinerea și bag liniștit cheia în yală. Învârt la fel de lejer precum mă simțeam, moment în care simt o opoziție neașteptată. Refac procedura, dar numai ca să îmi confirm că s-a întâmplat ceva.

Dau o fugă după trusa de scule de acasă – da, da, am o trusă d-asta la domiciliul personal – și încerc o forțare a încuietorii. Nicio mișcare în sensul dorit de mine. Devenise clar: nu știam ori nu aveam cum (ori ambele) să rezolv situația și atunci am hotărât să apelez la un specialist. Nu sunt prea optimist, știu din proprie experiență că, indiferent de domeniu, e greu să găsești meseriași ok, care să facă treabă bună și să nu te tapeze de bani.

Calm și fără daune colaterale

Acum ceva ani văzusem un anunț pe stradă cu deblocări de uși și, că așa mă mai apucă pe mine, înregistrasem numărul în telefon. Pe principiul că nu se știe niciodată. Iar acel niciodată tocmai devenise realitate. 😊 Sun, omul îmi zice că e plecat până luni. ”Mersi!”, dar eu tre’ să intru în birou până atunci.

Mai găsesc un număr pe net. Nu răspunde nici măcar robotul. Mai caut. Găsesc alt specialist în deschiderea legală a unei uși încăpățânate. E plecat în Felix, la o deblocare (normal 😉). Dar: ”Vă dau numărul colegului meu, Claudiu. E în oraș și vine repede.”

Mi-l trimite pe whatsapp și sun. Omul e amabil și zice că vine, doar să-i dau adresa. ”Am unde parca acolo?” Știe locul și îi transmit să vină liniștit, că-i cedez locul meu de staționare. Mă interesează să rezolv cât mai iute situația. ”Vin în cel mult 15 minute.”

N-a trecut sfertul indicat – m-am uitat pe ceas – și omul și-a făcut apariția. Nu intru în detalii tehnice referitoare la ce și cum a moșmondit la ușa biroului. Ideea e că a reușit să o deschidă, chiar dacă a fost nevoit să rupă yala. A încercat să facă totul fără daune colaterale și a reușit.

”N-ai fi bun de spărgător”, îi zice un vecin care se oprește și se uită cât de atent lucrează tipul. ”Tocmai asta e ideea. Nu să spargi, ci să deblochezi fără să-i faci pagube omului”, vine răspunsul. 😊

A lucrat profi și s-a ocupat de mers pe la magazine (mai multe, că a căutat produse ok, care să se potrivească), cumpărat de yală și mecanism de închidere (care am văzut și eu că era vechi, antic și dedemult), montat și verificat. Totul cu calm și cu unelte potrivite. Și cu preț de bun simț la final. Plus factură – m-a întrebat direct de datele firmei.

Muzică și deblocări

La final, îl întreb de afacerea asta cu deblocarea de uși. Îmi zice că merge și o face pe lângă munca de la UPU, unde lucrează ca asistent medical de când cu pandemia. Mi se pare tare cunoscut și, direct cum mi-s, îl întreb de unde, ce și cum. ”Frații Jdieri, poate. Sunt basistul lor. Doar că mi-am tăiat părul”, zice tipul. 😊

Pac, mi se face lumină: e Claudiu Baciu, Sfântu’ de la Frații Jdieri. Am văzut ceva filmări cu trupa și așa se făcuse conexiunea. No, bun, e și ăsta un mod de a cunoaște artiști. 😀 Și observ că muzica poate face casă bună cu un domeniu practic, cum e cel cu deblocatul ușilor.

Înainte să plece îmi mai zice că al lui coleg se ocupă și cu deblocarea mașinilor: ”E bine de știut și, dacă o pățești, nu dai o căruță de bani.”

Așa că… recomand Sfântu’. Pentru momente nasoale, cum sunt cele cu uși blocate, dar și pentru un concert cu muzică bună. 😊