Din ciclul ”Mare… ești”

E adevărat, toți greșim. Și nu o dată. Unii fără să vrea, alții din prostie. Însă sunt ”păcătoși” cărora nu le pasă că gestul/gesturile lor îi afectează pe alții.

Găsiți d-ăștia mai ales printre șoferi. Ăia de își lasă mașina pe unde apucă, numai să nu plătească tichet de parcare. ”N-am, bă, unde s-o las” – în condițiile în care parcarea supraterană – amenajată modern, cu umbră asigurată, dar pe bani – e la 100 de metri.

Sau ăia de ar intra cu mașina printre rafturile magazinelor, de s-ar putea. E plină Oradea de ei.

Mai sunt analfabeții ce nu știu citi că accesul e permis doar RIVERANILOR (știu că dex-ul zice altceva, dar toți am acceptat tacit că riveran denumește o persoană care locuiește într-o zonă determinată).

Hai că am trece peste toate – c-așa-i românu’, iertător -, dar ce te faci când omu’ cu covrigu’ (că șofer ori conducător auto nu-i) își lasă mașina în așa fel încât alta nu poate să treacă? Ori poți să treci pe lângă vehiculul în cauză doar pe propria răspundere, riscând zgârieturi.

Cam așa și-a abandonat mașina personajul din stânga imaginii.

Căruia un vecin (not me) i-a lăsat o dedicație pe parbriz. O traduc, că nu am pus mâna pe ștergătoare ca să nu las amprente 😉 : ”MARE BOU EȘTI!”

Mare dreptate a avut autorul! 😊 Deși ar fi o discuție legată și de ”vișinia” abandonată în durerea cotului, în dreapta.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.