De câteva ori în vara asta, eu și doamna mea am ieșit să ne plimbăm pe malul Crișului. Ne place zona dintre fostul pod de pontoane și podul Densușeanu, mai ales partea de pe malul drept. E liniște, curățenie în zona betonată, muuuult soare și la fel de muuuult verde și câte un pescar rătăcit. Mai bate și vântul, așa, finuț, cât să te răcorească.
Am dat și peste o broască țestoasă extrem de încăpățânată. Una care nu s-a lăsat până nu a trecut peste beton și s-a lăsat să alunece în apă. 🙂
Așadar, de când a venit vara, ne mișcăm pe malul Crișului. Nu des – deși zile călduroase sunt, nu glumă -, dar suficient cât să facem o baie de soare și să mai punem niște culoare pe noi. 🙂 Cu prilejul ăsta am descoperit lumea verde dintre malul râului și blocurile din zona Sovata. Cea cu alei pentru pietoni și bicicliști, cu mici construcții de lemn unde puștanii stau la un suc ori pensionarii ”bat” o cruce ori niște table.
Când e nevoie de ceva implicare
Recunosc, zona s-a schimbat mult și chiar arată bine. Cu unele excepții, unde se vede lipsa unei mâini de gospodar. Mă refer la locurile în care au fost montate coșuri de gunoi, pline ochi și revărsate în iarba din jur. Mulți dau vina pe RER, dar eu zic că e vorba de atitudinea fiecăruia dintre noi: dacă văd gunoiul, mai ales în fața casei, normal că pun mâna să-l adun, nu scriu iute pe Facebook cât de nașpa e primăria sau firma de salubritate.
Mai e un parc răcoros, dar neîngrijit, de lângă șoseaua de centură, înainte de podul Densușeanu. Păcat, ar putea fi o zonă superfaină de promenadă și de relaxare. Doar că iarba nu pare a fi cunoscut de o bună perioadă lama coaselor, iar pomii nu cred că i-a curățat cineva în anul Domnului 2023. Cu ceva implicare din partea autorităților și cu un efort din partea locatarilor, cei din urmă – și nu doar ei – s-ar putea bucura de o zonă verde răcoroasă și curată. Care bine ar merge în condițiile în care șoseaua de centură care trece prin zonă e aglomerată non-stop, iar orașul e sufocat de șantiere (poate necesare, dar nu asta e discuția) care se tot lungesc și nu se mai termină.
Paranteză, că tot am vorbit de efort din partea locatarilor. Am văzut prin cartier și zone verzi foarte fain întreținute în fața unor blocuri. Prea puține însă, și asta e trist. Așa cum trist e că nucul ăla fain din curtea blocului nostru moare încet, uscându-se. Deși ar mai fi putut să o ducă decenii la rând. Parcatul fix lângă el, aruncatul cu tot felul de chestii pe iarba de lângă și indiferența noastră, a locatarilor, l-au lăsat anul ăsta fără frunze. Iar pe noi fără răcoarea atât de bună în timpul zilelor de vară.
Cald, dar curat
Unele plimbări – mai puține – duc în cealaltă direcție, spre zona centrală a orașului. Malul Crișului e îngrijit, e zona de promenadă foarte aproape de apă, dar noi preferăm să o luăm prin parcul de după podul Decebal. Pe motiv de umbră, evident. 😊
Apropo de umbră. Cum ieși din zona malului, lângă Podul Centenarului și o iei spre centru, pe Strada Moscovei, simți diferența. Asfaltul e încins și e cu câteva grade în plus. Dar măcar e curat. 😊