Sting – reîntâlnirea cu englezul descoperit în copilărie

Prima dată ne-am întâlnit în zorii 😉 anilor ’90, când mi se părea foarte mișto cum cânta „If I ever lose my faith in you”. Am aflat că e un „Englishman in New York”, că avea ce avea cu „Roxane”.

A fost apoi ideea deșteaptă de a cânta alături de Rod Stewart și Bryan Adams pentru coloana sonoră de la „Cei trei mușchetari”. După care am aflat că „I’ll be missing you”, care făcea valuri pe plaja de la Costinești, era un cover după „Every breath you take”, cântată de trupa din care făcea parte când eu abia învățam să umblu.

A mai fost „Desert Rose” și „Shape of my heart”. Anii au trecut și mi s-a părut că rămânea la fel, că împrumutase ceva de la „Highlander” 😊 și nu îmbătrânea defel. Bine, cred că e o chestie caracteristică artiștilor englezi; o fi ceva acolo, în aerul din Albion.

Două ore de concert, la 72 de ani

Așa l-am regăsit la Budapesta, zilele trecute, când – deși nu mi-am imaginat niciodată că-l voi vedea live pe o scenă – m-am amestecat printre miile de fani din Papp László Sportaréna, oprirea maghiară a turneului Sting 3.0.

Nu știu de unde denumirea asta, dar el nu a avut nevoie niciodată de un update/upgrade. A fost mereu același: plin de energie, cu un stil inconfundabil, elaborat, tipic britanic.

La 72 de ani (incredibil ce energie și ce formă fizică are 😊 ), cu două chitare și doi muzicieni alături, un tricou și totală lipsă de fițe, a dovedit, dacă mai trebuia, de ce e unul dintre cei mai buni cântăreți din istorie. A cântat două ore. Pardon, a făcut show timp de două ore, trecând lejer de la o melodie la alta și făcându-i pe spectatori să cânte refren după refren alături de el.

Apropo de public. Pe lângă cei din generația mea, am văzut și 60+, dar și foarte mulți tineri, până în 30 de ani. E adevărat, muzica bună, fără sclipiciul kitchos modern și fără ajutorul calculatorului, continuă să atragă.

A fost un concert care nu te-a stors de energie. Din contră, după două ore de cântat, m-am simțit încărcat cu bucuria reascultării – live, de data asta – a unor melodii ce au dominat topurile ani la rând. De evoluția energică, plină de viață, a unui septuagenar mereu tânăr, care sunt convins că are resurse să ne mai ofere crâmpeie din muzica lui teribil de faină.

Doamnelor și domnilor, mister Gordon Matthew Thomas Sumner – Sting. 😊

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.