Luni, my love

Începe încă o săptămână. Parcă ieri a început cealaltă. Sau cea dinaintea ei… Sau…

Mda. Încă o zi de luni în care o să fiu întâmpinat cu tradiţionalul „lunea nici iarba nu creşte” sau mai modernul „aşa nu am chef de nimic astăzi”. 😀

Încă o zi în care voi auzi tradiţionalul răspuns „Nimic!”, dat la întrebarea „Ce faci azi?”.

Altădată îmi plăcea ziua asta, profesional vorbind. Aveam subiecte la greu din week-end şi parcă nu era atât de greu să găsim altele cu care să umplem cealaltă jumătate de jurnal. Acum e mai nasol: subiecte nu prea sînt la sfârşit de săptămână, unii refuză să le facă pe motiv că aşa cred ei că e bine sau că „nu are rost să fac un subiect sâmbătă pentru luni”. Înţeleg şi eu: mai bine bei beri la greu în oraş, te dai profi ori, de ce nu, ştiu că nunţile sînt mai profitabile şi „nu mă plătesc ăştia atât de bine ca să renunţ la ele”.

Aşa o fi, doar trăim în România, unde munca e treaba pe care o faci timp de două ore pe zi, între două messuri, trei cafele şi plătitul câtorva facturi şi datul de telefoane prietenilor, iubitelor 😉 sau partenerilor de biznisuri aducătoare de extraprofituri.

Pfuuuu, e luni şi n-are nimeni chef nici să respire, d’apoi să mai şi facă ceva.

Hai, mă, ce naiba, e luni şi abia ne revenim după week-end. Doar nu eşti prost să te implici???

P.S. Fără nici o legătură cu lunea. Am văzut maratonul de la Olimpice. Tot. Două ore şi un sfert. Primul maraton pe care l-am văzut cap-coadă. A meritat. Comentariu superdeştept pe Eurosport, condimentat cu date şi întâmplări din lumea sportului şi din istoria Chinei. La TVR 1 aveau un sunetist idiot, care lăsa ambianţa să-l acopere pe Andi Vilara. Am văzut piaţa Tien-An-Men, Templul Cerului, Pagoda Albă, Teatrul Naţional, Universitatea din Beijing, străzile de-un asfalt perfect, verdeaţa din Beijing (a dracu’ poluare, ce răsărit mişto au chinezii ăştia 😉 ) şi stadionul din afară. Plus un record olimpic: două ore şi puţin peste 7 minute. Interesant. Mai vreau nişte Jocuri Olimpice.

Fără categorie

  1. Poti continua… vineri, my love, ca doar nah, e ultima zi a saptamanii si e zi scurta. Marti e marti, is deja celebrele trei ceasuri rele, miercuri e zi de Liga Campionilor, iar joi… Pentru joi, vorba reclamei. Gasim noi motive ca sa bem o bere.
    Si asa, am mai bifat o saptamana in slujba jurnalismului…

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.