Lumea se schimbă. Vorba povestitoarei din „Stăpânul inelelor”: „O simt în apă… o simt în pământ… o miros în aer…” 🙂

Lumea se schimbă şi noi ne schimbăm împreună cu ea. Învăţăm să iubim, să trăim, să pricepem, să fim mai puternici, să ne ridicăm şi să mergem mai departe, neuitând sentimentele dragi, faţă de oamenii care ne-au arătat că viaţa e minunată. Privim cu optimism înainte, ştiind că TOTUL VA FI BINE. Atât de bine, încât – câteodată – parcă se merită să suferi pentru aşa ceva.

Nu ştiu de ce sînt atât de optimist, că motive nu prea ar fi. Poate pentru că simt în mine un îndemn ciudat, neobişnuit – „O să vezi ce bine va fi…” Poate pentru că simt că în seara de Ajun, în liniştea „domeniului” meu orădean de 25 de metri patrati, Moş Crăciun îmi va aduce un dar atât de frumos încât… habar n-am ce voi face. Poate pentru că mă înfior de fiecare dată când prin suflet îmi trec imagini fericite despre care un resort din mine mă avertizează că e timpul să devină realitate.

Poate că îmi doresc prea mult… Şi asta e adevărat. Dar când un om devine PUTERNIC, ştie EXACT ce vrea, CUM şi DE CE, dorinţa vine să-i completeze logic şi normal viaţa.

Hai, că vin sărbătorile… Nimeni nu trebuie să fie singur! Staţi alături de cei ce vă iubesc, de cei dragi! Lăsaţi-vă sufletele să vorbească… Raţiunea mai are timp să aştepte.

Vine vremea minunilor! Şi să vă zic un secret: am început să cred în minuni. Şi sînt sigur că o să am parte de una de Crăciun. Toată lumea dragă mie o să primească o mică minune de la Moş Crăciun. Nu mă întrebaţi de unde ştiu. Pur şi simplu… ştiu.

Sînt optimist, nu v-am mai zis?! 😉

P.S. Apropo, după Crăciun, când sper să am timp să mai intru pe blog, o să-i rog pe cei care trec pe aici să-mi spună cum au trăit minunea lor… O să v-o povestesc şi eu pe a mea. Că aşa-i corect. 😀

P.S.2 Ca bonus, ceva fain, din tinereţile subsemnatului… Uuuuu, Roxette….

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=3sJPUTTfNbg]