Cronica unei crize „pe sticlă”

„Bihoreanul” publică luni un articol-radiografie a presei locale, despre mărirea şi decăderea unei televiziuni, despre problemele celorlalte ziare şi televiziuni locale. Recunosc, e foarte succint, se referă mai mult la TTV şi, aşa cum îi spuneam şi autoarei, pentru a scrie despre presa locală îţi trebuie un întreg număr de ziar. Iar pentru comentarii, cel…

Continue reading →

Ultimul stinge lumina

Când e să se ducă naibii un lucru, apoi totul trebuie făcut cu simţ de răspundere. Dacă se distruge ceva, măcar să se distrugă matematic, să se poată lăuda autorul/autorii că au dus lucrul la bun sfârşit. După un cameraman, un reporter, un producător, azi şi-au mai dat demisia doi oameni vechi ai TTV-ului. Nu…

Continue reading →

Atenţie! Taie… eşti!

Azi, 15 ianuarie 2009,  am dat ultimul meu jurnal la TTV. A venit şi momentul ăsta. Trebuie să se întâmple odată şi odată. Nu ştiam însă când. Sînt momente în care şi cei mai puternici bărbaţi simt nevoia să privească în urmă şi să-şi oprească lacrimile în gât. După 5 ani pe „Moşoiu” şi după…

Continue reading →

Maşina care face frigul să dispară

De gerul de afară fiecare se apără cum poate: un vin fiert, un hot action cu partenerul/a 😉 in intimitatea căminului propriu ori refugierea într-un birou încălzit. Asta în cazul în care respectiva încăpere/clădire are în dotare respectivul adjectiv. Dacă nu, chiar că există o problemă. Şi atunci mintea angajaţilor care tremură mai mult decât…

Continue reading →

Ca nişte copii…

Nu era fain când eram copii? Nu-mi răspundeţi. Ştiu ce-o să ziceţi. „Iar l-a apucat pe ăsta melancolia…” 😉 Nu neaparat ăsta e motivul întrebării. Pur şi simplu de câteva zile îmi umblă prin cap (da, ştiu, sînt subiect pentru psihiatrii 😀 răutăcioşilor) versurile celor de la Voltaj: Aş vrea să mă dematurizez Să stau…

Continue reading →