Când plouă, dar nu numai (evident, ploaia e doar un motiv, aş spune ce cred şi dacă soarele ar băga în termometre temperaturi de Sahara 😉 ), observ chestii interesante.

Doi adolescenţi care urmau să dea bacalaureatul în aceste zile au murit în nişte evenimente teribile. Primul, un puşti de 18 ani, a murit trăznit, sâmbătă, pe când se întorcea acasă de la pregătirea la matematică pentru bac. Luni, o altă absolventă, de aceeaşi vârstă, n-a mai ajuns să-şi susţină examenul de maturitate. A murit stupid, într-un accident produs la ieşire din Vaşcău. Fusese până în oraş să vadă ce au făcut colegii ei; ea trebuia să intre în tura a doua, marţi, la examenul oral la limba română. A murit când maşina în care se afla a ieşit de pe drum şi s-a izbit de o casă. Colegii mei au discutat cu martorii care spuneau că vitezometrul s-a blocat la 160 km/h. Asta pe o şosea umedă, cu un şofer pe al cărui permis abia se uscase cerneala. 🙁

Cât de drepte sînt aceste morţi? Doar Dumnezeu ştie… Mie, cu mintea mea de om, nu mi se par a se încadra într-o logică normală. Dar cine sînt eu ca să judec?

Aud ieri un promo la radio despre o jurnalistă. Dacă a poza prin reviste şi a râde pe la emisiuni înseamnă jurnalism, daţi-mi voie să nu mă consider ca făcând parte din breasla asta, ci un simplu băgător de seamă, cârcotaş prin definiţie şi muncitor cu mintea, tastatura, imaginea şi sunetul (asta de la final am scos-o după o îndelungată gândire 😀 ). Parcă sună mai bine aşa. Cât despre marile şcoli europene şi americane de presă nici nu îndrăznesc să vorbesc.

Am mai văzut cum arată saloanele din spitalul de recuperare din Băile Felix. N-am cuvinte. Dacă asta e ideea românească despre ce înseamnă recuperarea fizică a unor pacienţi, înseamnă că m-am născut prea devreme şi sîntem undeva prin 1950, primăvara. Nu neg calităţile apei termale din staţiune, dar modul în care sînt cazaţi pacienţii m-ar face să mă îmbolnăvesc de nervi şi să am accese de paranoia după o săptămână de stat într-o astfel de cameră.

Îmi fac mea culpa: am fost un mare nesimţit şi trebuie să o spun, că-mi stă pe suflet. Am făcut-o ciuciulete pe o femeie care circula ieri, pe la 8 şi ceva seara, pe marginea drumului, în apropiere de primăria din Sânmartin. Am vrut să depăşesc pe stânga 🙁 o altă maşină şi am dat într-o ditamai balta. Biata femeie, nu a mai avut nicio şansă. Merit înjurăturile, doamnă! Mare tâmpit! Şi eu îi băgam undeva pe dobitocii care procedau ca mine.