De ce aş pleca din România fără să întorc capul? Din cauza drumurilor pline de gropi, a zecilor de taxe pe care trebuie să le plătim fără nicio noimă şi fără niciun rezultat, a politicienilor care ne cred „pulimea” pe care ei o manevrează cum vor,  a cretinilor de pe şosele care îl înjură şi ajung să-l omoare în bătaie pe cel care nu se mişcă aşa cum vor ei, a colegului de birou care merge după principiul „e bine şi aşa rău„,  a vânzătoarei de la magazin care e mai acră decât o gogonea murată, a „zânului” cu evidente tendinţe transexuale care îmi tot dă un cre…dit – cre…tinule, în ţara asta trebuie să faci un dosar mai gros decât pentru angajarea la NASA, dacă şi ca să primeşti un amărât de credit -, a motociclistului care depăşeşte pe dreapta şi ridică în aer singurul deget funcţional, despre care crede, probabil, că indică polul nord magnetic al Pământului 😉 , a şefului de asociaţie care umflă factura de întreţinere ca să plătească tot blocul pierderile de pe reţea, a şefilor care cred că angajaţii sînt sclavi pe feuda lor, a angajaţilor care nu ştiu decât să ceară, neoferind nimic, şi care rup uşa firmei fix când se împlinesc 8 ore de muncă, a mecanicului care îmi cârpeşte maşina la un preţ de două ori mai mare decât în Ungaria, a preţului benzinei, ajuns la acelaşi nivel ca în Germania, a directorilor unor instituţii în care mor oameni şi ei se piaptănă, la propriu, sau care nu dau explicaţii pentru că nu au freza bine făcută, a fotbalului devenit o cloacă, teren de acţiune a celor care vor doar să se vadă la televizor, a banilor aruncaţi cu lopata pe proiectele tâmpite ale unor „prieteni” de partid, în timp ce sînt copii care nu ştiu cum arată o masă normală, cu felul unu şi felul doi, a glumelor idioate şi cretine denumite pompos „program de divertisment„, a imoralităţii ajunsă, printr-o conjuctură a unei societăţi prost concepută, marcă de stat… şi câte şi mai câte.

De ce rămân? Răspunsul nu e atât de lung ca la cealaltă întrebare. Rămân pentru că eu cred că şi în ţara asta va fi bine într-o zi. Că şi aici poţi face treabă, dacă vrei şi dacă autorităţile şi guvernanţii nu-ţi bagă beţe în roate. Rămân pentru că aici mi-am cunoscut fata mea dragă, lângă care îmi doresc să trăiesc o viaţă. Pentru că aici m-am născut şi mă ţine pământul legat de el – chemarea pământului şi a locului unde te-ai născut nu-i vorbă goală. Cred că într-o zi vom scăpa de craterele din asfalt şi vom putea merge pe drum ca orice alt om din lumea asta, fără să ne legănăm ca handicapaţii în maşină din cauza hurducăturilor şi fără să ne etalăm cunoştinţele în materie de înjurături 🙂 . Ştiu că sînt oameni care pun pasiune în meseria lor şi care ştiu că treaba nu se termină în 8 ore. Şi mai ştiu că aceiaşi oameni îşi iubesc familia şi ar face orice să fie alături de ea, să o protejeze, să o iubească. Sînt oamenii cu care poţi face treabă în ţara asta şi pentru care merită să nu te gândeşti să pleci. Îmi doresc să fie cât mai mulţi, din ce în ce mai mulţi. Avem oameni deştepţi, dar de care nu ne folosim, promovând în loc non-valorile tabloide. Ce bine ar fi dacă i-am băga în seamă şi i-am răsplăti cum se cuvine pe cei care ne pot duce înainte!

Poate într-o zi răspunsurile la întrebarea „de ce aş pleca?” vor fi extrem de greu de dat. Cred că depinde de fiecare în parte. Eu, unul rămân un optimist. Incurabil. Îmi apreciez strămoşii, îmi trăiesc liniştit prezentul, fără să uit să critic tâmpeniile şi neregulile pe care le văd în jur,  şi îmi doresc un viitor fericit pentru mine şi familia mea. Dacă fiecare ar gândi şi ar acţiona în acest sens, zău dacă nu am avea un PIB în creştere 😀