A crescut într-o vară cât alţii în… mai multe. 😀 A cuprins un măr bătrân, uscat pe jumătate, pe care am vrut să-l tai tot, dar Neia a insistat să-i lăsăm trunchiul, în jurul căruia a plantat zorele. Ştia Neia mea ce şi cum! Aşa că un întreg vrej de zorele a cuprins mărul din curtea din sat şi a urcat câţiva metri. Dacă era mai înalt copacul, cine ştie cât mai urca.

Admirabile zorelele astea. Au cuprins şi zidul casei vecine şi cortul pe care l-am instalat noi în curte… şi gardul… 😉 Dacă Jack planta zorele, nu mai avea nevoie de seminţe de alea fermecate de fasole. 😀 😀