Na, că îmi explodă traficul pe blog. De la 25-30 de accesări pe zi, ajunse pagina de net a subsemnatului la 132 miercuri, 80 ieri şi cu ceva peste 90 azi. Cuvântul-cheie la „căutări” – Loredana Lascu.  Nu am mai intrat demult pe blog – sînt în concediu şi am lucruri mult mai interesante, plăcute…

Vi-l mai amintiţi pe J.R. Ewing, băiatu’ rău din Dallas? Noi, ăştia mai bătrâni 😉 , cu siguranţă ne amintim rânjetu’ lui şi felul în care se uita la cameră când îşi turna din sticloanţa de uischi. Prin anii ’80 trăgea la greu ţiţei de sub Texas. Acum, a îmbătrânit şi a trecut pe ceva…

Nu pot să spun că mi-a plăcut în mod deosebit. Era o femeie plăcută, frumoasă după standardele multora, dar nu m-am dat niciodată în vânt după ea ori muzica ei. Nu eram un fan, cum s-ar zice, al Mădălinei Manole. În schimb, toate fetele din clasa mea de liceu erau pasionate de „Fată dragă, nu…

– Ţii cu Olanda, cu drogaţii ăia? Întrebarea are ceva din idioţenia celor care îi consideră pe români un popor de ţigani ori de hoţi din cauza unor indivizi subunitari ca IQ ori caracter. Totuşi, i-am răspuns. – Da, pentru că a crezut în ea, e o echipă disciplinată, care a demonstrat că poate ţine…

E întrebarea pe care mi-am pus-o încă din minutul 92 🙂 al meciului de aseară. Spania şi Olanda sînt două dintre echipele cu care simpatizez de multă vreme şi nu o spun doar pentru că au ajuns în finala campionatului mondial. Mă rog, o să cântăresc cu atenţie – mai am trei zile şi ceva…

Meciul stătea să înceapă şi zău dacă ştiam cu cine să ţin. Doar e nevoie să ţii cu cineva dacă vrei să simţi fiorul unei semifinale. 🙂 Olanda e de-a noastră, europeană, echipă excelentă, ordonată, cu fotbalişti dintr-o ţară care i-a dat pe Cruyff, Gullit, Van Basten ori Bergkamp. În plus, erau favoriţi. Uruguayul e…

Cât de ciudat este să te numeşti Argentina, să-l ai pe banca pe unul dintre cei mai mediatizaţi foşto jucători, actuali antrenori din lume, iar pe teren să zburde sutele de milioane de euro şi să fii călcat în picioare cu 4-0 de Mercedaudibmvolksopelurilegermane (cuvânt compus, după tipologia teutonă, născut din dorinţa de a nu…

Tata era un împătimit al presei sportive. Înainte de ’89, „Sportul” era singurul ziar care nu lipsea din casă, asta chiar dacă întârzia o zi-două şi chiar dacă nu avea atât de multe pagini ca şi alte cotidiene sau săptămânale la care eram abonaţi. În schimb, nu trebuia sa îndurăm prea multe  poze ale „tovarăşului”…