Colegii mei de la TVS mă ştiu: le cer întotdeauna mai mult, mai bine, nu accept rateuri. Îi consider profesionişti şi cred că televiziune se poate face şi în ceea ce bucureştenii numesc cu emfază „provincie” – cu toate diferenţele de dotări şi salarii faţă de Capitală.
Am întrebat ce s-a întâmplat şi la vizita patriarhului la Oradea, unde multe cadre erau mişcate, iar ambianţele erau obţinute de la distanţă, fără un sunet prea bun. Mi s-a răspuns că Robi, cameramanul nostru, nu a avut acces în zona în care se ţinea slujba de la Mănăstirea Sfintei Cruci, la fel şi la Biserica cu Lună, în timp ce la vernisajul expoziţiei de la mănăstire nici nu a avut acces. S-a descurcat cum a putut, înghiontit de oameni şi chiar de preoţi.
„Un preot a vrut să facă o poză patriarhului, din mulţime. L-a văzut un alt preot şi i-a zis că nu e voie”, îmi povestea Robi. „Un fotograf a fost împins fără jenă de un alt preot, aşa că omul s-a supărat şi a plecat.”
Organizarea vizitei Prea Fericitului Daniel a suferit la greu. În timp ce Trinitas TV, televiziunea Patriarhiei, a avut acces peste tot, restul jurnaliştilor a fost nevoit să se descurce care cum. Într-adevăr, asta ne e meseria, dar nu sînt de acord cu ziariştii-turmă, buluc peste subiectul ştirii, agitând microfoanele în căutarea unei declaraţii. De aceea, trebuia amenajată la fiecare locaţie câte o zonă pentru jurnalişti. Nu de alta, dar mulţii-puţinii telespectatori ai TVS aveau dreptul să afle toate detaliile unei vizite atât de importante precum a conducătorului Bisericii Ortodoxe Române. În schimb, pupăcioşii de mâini şi dătătorii de pâine şi sare şi-au jucat rolul cum scrie la carte, având acces în primele rânduri. Ăştia din urmă nu au apărut în ştirile TVS, am preferat să-i ocolim.
Apropo de Trinitas: dacă tot au filmat, am solicitat Episcopiei Ortodoxe din Oradea să ne faciliteze obţinerea unor imagini cu cuvântarea patriarhului de la Mănăstirea Sfintei Cruci. Greu de găsitul abia după-amiază purtător de cuvânt al instituţiei – cel care dialoghează cu presa tot atât cât o face tanti Florica, vecina noastră din sat – ne-a comunicat târziu de tot că a vorbit cu cei de la televiziunea oficiala a Patriarhiei ca imaginile să-i parvină „în cursul acestei săptămâni”. Evident, lucrurile se mişcă molcom, că doar secolul vitezei e doar pentru mireni. În cele din urmă, am primit asigurări că astăzi le primim. Îmi dau voie să mă înşel.
Apoi sa ne ierte Dumnezeu dar ce a ajuns Biserica in ziua de azi e bataie de joc. O lupta continua pentru putere, bani dati pentru orice serviciu efectuat de un preot, chiar violenta. Sa ajunga omul sa se inchine la un alt om fie el si Patriarh contravine flagrant tuturor dogmelor crestine. Uitam cu totii ca de fapt ne inchinam la Dumnezeu si nu la popa. Ne strangem ca milogii la toate pomenile data cu ocazia unor intruniri bisericesti si ajungem sa ne imbrancim pentru o coaja de paine. Cascam gura la la scene impodobite pline cu popi si evident, o gasca de politicieni care roiesc pe langa poppime ca mustele pe langa rahat doar doar i-or vedea lumea cum stang mana cu niscai episcopi sau patriarhi si i-or vota la urmatoarele alegeri. Penibil.