– Ucigaşule!

Am aruncat piciorul pe frână cu viteza pe care ţi-o dă golul din stomac în faţa unei situaţii inevitabile. A urmat, aproape instantaneu, bufnitura şi, chestiune de fracţiuni de secundă, dispariţia din cadru a siluetei care apăruse în faţa maşinii  de nicăieri. Aiurea, asta e licenţă poetică. 🙂 De fapt, apăruse din şanţul de la marginea drumului şi ţâşnise în viteză a la Vettel în drum.

Aş vrea să zic că i-am văzut ochii mari şi umezi, disperaţi în faţa morţii, care cereau parcă îndurare de la maniacul aflat cu arma supremă – volanul în mână. Chestiile cu „Ucigaşule!” şi ochii umezi sunt numai bune de „Moartea căprioarei” a lui Labiş, iar realitatea lui Laboş e mult mai prozaică.  Adică, era noapte şi, chiar dacă nu aveam viteză pe drumul denivelat şi plin de curbe, n-am văzut decât o siluetă de animal, cred că era maro – dar la fel de bine putea să fie verde sau albastră. Ce naiba să mai vezi când îţi sare brusc în faţă şi, după ce o ating cu botul maşinii, dispare în şanţul din cealaltă parte a drumului!

– Ce a fost asta? întreabă Neia mea, neaşteptat de calmă pentru buşitura prin care am trecut.

– O căprioară…

Trag dreapta, n-apuc să mai scot din viteză şi maşina troncăne ca un avion intrat într-un gol de aer. Cobor şi când constat dispariţia „victimei„, analizez ce s-a întâmplat.

– Nu e mare lucru, doar masca din faţă a maşinii e spartă, îi spun Neiei.

Îmi trece teama că aş fi putut să ucid un biet animal şi, gândindu-mă la mersul pe la asigurator si tinichigiu, orele pierdute pe acolo, slobod strigătul de luptă băştinaş care începe cu a şasea literă a alfabetului. 🙂 Am recuperat câteva bucăţi din mască şi am constatat că animalul dispăruse demult pe câmpul din stânga drumului.

În urmă cu mulţi ani am mai buşit un fazan, dar atunci l-am recuperat urgent de pe şosea, l-am pus în portbagaj, căci sucombase definitiv 🙂 , şi a sfârşit în oala mamei unui coleg. Blestemul fazanului m-a ajuns acum, că n-am avut parte de căprioara sinucigaşă, care a avut şansa să dispară, în loc să îmi plătească masca distrusă cu o pulpă bine rumenită. 😀