Neia mea a strâmbat din năsuc, s-a încruntat un pic şi a decretat:

– Nu ştiu cum să-i zic. Cum vrei tu!

Şi aşa a rămas Eosul nostru… Eos. Că mie nu mi-a venit nicio idee mai de Doamne-ajută. După ce, iniţial, ne-a zburat mintea la „Georgică” 😀 😀 Eosul e „maşină ţapănă”, vorba lu’ bebe a lu’ fratelo, aşa că nu se lasă uşor botezată. Doar asta e mai dificil; în rest, se conduce ca un căluţ ascultător. Mă rog, ca o herghelie ascultătoare. 😉

Că e cuminte, stă dovadă că de ziua naţională l-am prins ascuns sub o pătură subţire de zăpadă. Da, aia puţină care a căzut miercuri peste Oradea.

Apropo de maşini, cât de curând o să încep seria de păreri personale despre maşinile pe care colegul Vlad Sturz se încumetă să mi le dea să le conduc înainte să le prezinte în emisiune. 😉 Aia pe care o puteţi urmări în curând şi aici.