– Bună seara, domnule Goanță! Bună seara, ascultătorilor Europa FM! Iată care sînt principalele informații pe care vi le oferă mâine Jurnalul de dimineață din Oradea.

În redacție nu mai era țipenie de om. Normal oarecum, căci se înserase demult, iar prin beciul care găzduia redacția Jurnalului nu mai bântuia decât un singur personaj: subsemnatul. 🙂 Din când în când, mai cobora câte un tehnoredactor ori tresăream când telefonul de interior suna ca să mă anunțe că mai trebuie să verific o pagina gata de dat la tipar.

Era în anul 2000, prin primăvară, când timp de câteva săptămâni m-am transformat într-un soi de corespondent al nou-născutului, pe atunci, post de radio. Narcis Fekete, patronul ziarului, fusese de acord ca eu, ca secretar general de redacție – om muncitor pe teren și prin redacție de dimineața până noaptea târziu, să intru prin telefon la emisiunea realizată atunci de Dan Goanță. Era un fel de revistă a presei locale, în care jurnaliști de la ziare din toată țara transmiteau ce le pregătesc cititorilor pentru a doua zi. Mă suna una dintre fetele de la București, mă ruga să fiu mai concis, să mă adresez cu ”Bună seara, domnule Goanță!” și să-i dau drumul.

La primele înregistrări aveam niște emoții de nu știu cum nu am picat sub birou. Și acum râd când îmi amintesc cum dârdâiam pur și simplu în timp ce recitam de pe ecranul computerului textul pe care îl repetam la greu zeci de minute înainte să fiu sunat. 🙂

Așa au fost primele mele întâlniri cu Europa FM, chiar în anul în care s-a lansat radioul a cărui frecvență au învățat-o până și părinții mei, obișnuiți mai mult cu România Actualități. Evident, îi sunam eu de fiecare dată și le spuneam ca la 10 seara să își asculte odrasla tremurând de emoție la un post național de radio. 😉

Au trecut de atunci 13 ani și, chiar dacă în lista preferințelor mele au apărut ProFM-ul – de fapt Infopro-ul, absorbit apoi de Pro – și Kiss FM, radioul cu nume de continent mi-a rămas drag. Sigur din cauza muzicii bune, poate din cauza vocilor, posibil din cauză că la un moment dat era singurul care putea fi prins pe tot drumul spre Beiuș. 🙂

Presa s-a schimbat între timp, iar vremurile frumoase ale începutului au apus. În schimb, au apărut corporațiile seci și insensibile, cu directori și manageri pentru care nu mai contează demult jurnalistul, ci ”să dăm țării cât mai mult cărbune”.

Din păcate, omul datorită căruia am luat contact cu ceea ce înseamnă Europa FM nu mai este.

”Dan Goanță a trecut fără să lanseze trasoare. Epoca vedetelor, a informației vulgare și a setei de vâlvă l-a amuzat. Ea a avut grijă să îl dea la o parte. El nu s-a supărat. Deși a fost călcat în picoare. A șomat. A trăit mizer și n-a cerut ajutor. A murit în zorii zilei de vineri răpus de un atac cerebral masiv, la numai 50 de ani”, scria Traian Ungureanu în 2006, pe hotnews.

În schimb, au rămas ori au venit alte voci care mă fac să ascult mai departe Europa FM în mașină sau la radioul din bucătăria de acasă. În această lună se împlinesc 13 ani de când mulți români stau pe frecvența Europei FM, iar ăsta nu e un slogan, e o constatare.

În redacția din beciul de pe Cuza Vodă nu mai era nimeni. Am pus telefonul în furcă – aveam mobil, dar încă era mai rentabil să vorbești pe fix – și m-am grăbit pe scări spre tehnoredactorii de la mansardă. Ziarul era deja gata și mai avea nevoie doar de OK-ul SGR-ului ca să plece spre tipografie. Am stins becul, mi-am luat haina din cuier și, habar n-am de ce, mi-am întors privirea spre birourile reporterilor și am salutat simplu:

Atât de la Oradea! Noapte bună, domnule Goanță!