Comoara din pod

Comoară. Ăsta era cuvântul-cod al copilăriei mele şi cred că al multora din generaţia mea. Cuvânt care încifrează în el cele mai multe din jocurile copilăriei, în care căutam drumul spre comoară, oricare ar fi fost ea. Ne uitam toţi la „Cireşarii” şi visam să descoperim pe te miri unde o bogăţie ascunsă cu zeci…

Continue reading →

Iarba verde de după ploaie

Adevărul e că suport mai bine răcoarea sau chiar frigul decât căldura. Singura care îmi place este cea emanată de soba de teracotă din sat, într-o noapte de iarnă… 😉 În rest, reacţionez mai bine la frig şi asta de mic copil, continuând cu geaca descheiată indiferent câte grade sub zero erau în iernile copilăriei…

Continue reading →

A plecat un OM…

… dar am câştigat un ajutor imens, noi, românii, în faţa Bunului Dumnezeu! părintele Iustin Pârvu – 1919-2013 Nu obişnuiesc să-mi expun public credinţa şi trăirile mele religioase. Toate ţin de intimitatea mea, pentru că mă ghidez după principiul că nu trebuie să fac paradă de iubirea mea faţă de Dumnezeu ca să mă intitulez…

Continue reading →

La ţară

Trebuie să fiu de acord cu amicul Gas, care, pagina lui de Carte a Feţelor,  îi trimitea pe pictori să stea la oraş. Nu de alta, zic eu, dar acolo sînt cu adevărat căldura şi praful din cauza căror pot sucomba artiştii. 😉 Noi, ceilalţi, ne simţim ideal la ţară, la răcoarea de la umbra…

Continue reading →