Urăsc când vin specialiștii să ia o atitudine de genul ”prostime, ascultați o mostră din înțelepciunea lu’ eu” și ne explică muritorilor de rând cum stă treaba cu muzica și cu artiștii. Că o fi așa și pe dincolo, că unul cântă sub ton, altul cu o gamă mai sus, iar câțiva pot să cânte cu triluri. De parcă ei, specialiștii, sînt zeii absoluți ai muzicii, pe care ceilalți nu au cum, săracii de ei, cum să o priceapă.

Doar că eu am învățat că muzica e făcută ca să fie simțită, ascultată, nu ca să fie disecată. Cel puțin asta se aplică în cazul oamenilor simpli, în categoria cărora mă încadrez și eu. Mie îmi vine să dau instinctiv din laba piciorului drept în momentul în care mă prinde o melodie, să-mi iau nevasta la dans când cred că o pot da gata pe ritmurile unei melodii ori să behăi fără noimă, într-o rimă aproximativă, când cred eu că aș putea cânta o melodie în locul cantautorului.

Așa că în cele ce urmează vor descrie, încerc să fiu scurt – că și în Ardeal a ajuns secolul vitezei 😉 -, cum am văzut Eurovisionul ca simplu privitor din fața televizorului. Afon în note muzicale, dar pasionat de muzică de când mă știu și părerolog încă dinainte de a merge la grădiniță.

foto: www.eurovision.tv – Sander Hesterman (EBU)

Primul lucru pe care l-am conștientizat este că nu mi-a părut rău că al nostru Cezar Ouatu n-a ajuns mai sus. E important să participi, ziceau strămoșii noștri, și eu le respect înțelepciunea. De ce să mă enervez că se dau voturi pe simpatii, nu neapărat pe calități? Știu asta și nu voi schimba situația dacă îmi voi stresa neuronii. Bravo, tati, ai fost mai tare ca în videoclipul acela de rahat – scuze, dar asta e! -, iar Liana Stanciu, de la TVR, ar fi bine să nu se mai blegească atunci când ”România iar nu a primit vreun punct”.

Am început să devin interesat de concurs de la reprezentația Rusiei încolo. Înainte m-a preocupat să descopăr cum funcționează Facebook-ul. Așa că m-am tolănit în fața televizorului și am alcătuit împreună cu Neia mea un altfel de juriu. Care iată ce a observat – cu precizarea că pe noi nu ne-au interesat nume, ci am fost simpli telespectatori, înarmați cu un Ipad în care am scris impresii de nespecialiști:

– Rusia – voce faină a cântăreței, reprezentație simplă, îmbrăcăminte decentă, fără figuri – asta cu vestimentația e remarca Neiuței mele 😉

– Germania – a cântat Cascade (știu numele că aveam o melodie mai veche de-ale lor pe sticku’ din mașină) – părerea subsemnatului: blondă tipic nemțoaică modernă, nu de aia masivă, ci mai finuță, are voce destul de bună, știe să facă spectacol, dar acum nu prea a ieșit în evidență. ”Rochia e faină” – zice jumătatea mea din juriul din dormitor.

– Armenia – The Dorians, un grup de roackeri, solistul are voce interesantă, melodia e compusă de un fost component al trupei Black Sabbath – fanii poate că-l știu, eu nu. Nu au făcut show, dar au avut un solo de chitară ca în anii ’90.

– Olanda – Anouk – ”Vreau să am părul ca ea!” – zice, ați ghicit, Neia mea. Melodia interesantă, tristă, greu fredonabilă, spre deloc. În timpul reprezentației sale, cam plictisit, văd în public un tip care agita un pămătuf de ăla de șters praful, în culorile Germaniei. Pămătuful, nu praful. 😉

– România – Cezar – rochie și freză de vampir, scenă și decor roșii, spectacolul pare interesant, melodia are ritm, dar nu cred că avem vreo șansă. Sincer!

– Marea Britanie – Bonnie Tyler – pfai, are 62 de ani și un corp super pentru vârsta ei. La faza asta ambii jurați au fost perfect de acord. 😀 Melodia și reprezentația ei par aduse din anii ’80. Oricum, respect!

– Suedia – tipul pare genul de teens idol. E interesant.

– Ungaria – Alex – e primul pe care l-am auzit cântând în limba natală – reamintesc că noi ne uitam doar de la ruși încolo. Neia observă că e îmbrăcat ”ca pe stradă”. E prea lent, nu sînt fanul lui.

– Danemarca – aflu că Emmelie de Forest are 20 de ani, e favorită la casele e pariuri, strâmb din nas, dar reprezentația mă convinge. Scena arată spectaculos, fluierul sună mișto, tobele îmi plac la maxim și scriu pe pad: ”tipic câștigătoare de Eurovision” Aș putea fi un mic Nostradamus! 🙂

[tube] http://www.youtube.com/watch?v=k59E7T0H-Us [/tube]

– Islanda – vine unul care cică e rocker. Numai că e blond – nu mă miră! -, are costum – șoc! -, dar noroc că-i văd multe inele și brățări. Cântă duios în limba lui imposibilă și nu ne convinge.

– Azerbaidjan – Farid – Good looking guy, ne plac coregrafia parcă în oglindă, iar jumătatea feminină a juriului observă – evident – rochia dansatoarei. Tipul a ales bine să cânte în engleză și ni se pare cel mai bun de până atunci.

[tube] http://www.youtube.com/watch?v=b4PWtkrDi-s [/tube]

– Grecia – am reținut atât ”Alcohol is free” – poate la ei! 😀 Neia ține de mine să nu dau prea tare din picior, dar îi explic că m-a prins ritmul. Nu m-a ținut mult.

– Ucraina – o fată frumușică, adusă pe scenă de un malac, cântă bine. ”E finuță și are voce” – conchide juriul.

– Italia – îl cheamă, parcă inevitabil, Marco și cântă la fel de inevitabil în italiană. E prezentat ca roacker, dar cântă în costum primit parcă de la un coleg al lui Armani. A fost ca apa plată – a trecut și gata!

– Norvegia – Margaret – Blondă! ”Vezi că occidentalele nu au țâțe puse ca româncele?” Bateristul bate mișto. Și atât!

– Georgia – fostul solist al unui cor de copii, ajuns acum bărbat bine, și colega lui – și ea bine 🙂 – au cântat foarte fain, ca să zic așa. Îmbrăcat în alb – ea – și negru – el – aveau niște voci superbe și erau foarte eleganți. Au devenit favoriții noștri, alături de azer.

[tube] http://www.youtube.com/watch?v=uy3AL0MUMbE [/tube]

– Irlanda – un puști care a avut ritm și dansatori tatuați. Prea puțin ca să ridice vreo pretenție.

La final, m-am declarat mulțumit de showul făcut de suedezi – cadre excelente, mișcări și combinații nemaipomenite, sunet perfect. Profesioniști băieții, chiar dacă au dat o bâlbă pe final, când erau să nu mai bage în direct ultimele patru țări, cu voturile juriilor naționale.

Danemarca a meritat să câștige, a avut o piesă tipică de Eurovision. Cât despre azer și georgieni mi-ar plăcea să mai aud de ei. Nu știu cum, că de obicei dacă nu ai un nume de englez ori nu te muți în Occident dispari fără urmă.

Iar ca o remarcă de final, Neia mea nu s-a putut abține să nu observe că rochia roz a prezentatoarei era făcută de Gaultier. Cel care, de altfel, ne-a și salutat colegial 🙂 din public.