Aţi auzit, bănuiesc, de expresia – mă scuzaţi – „ca pişatul boului„. 😀 Expresia nu face parte din vocabularul acestui blog, dar – iertare, iertare, de ţ-şpe ori iertare – trebuie să o folosesc. Asta pentru că trimiterea la parcursul sinuos şi insensibil în timpul eliberării de surplusul lichid 🙂 al consortului idiot la vacii e cea care defineşte cel mai bine felul în care muncitorii au trasat liniile pe un drum între Oradea şi Sântandrei. Priviţi, vă rog, această minune a geniului oamenilor cu vopseaua.

Prima dată am auzit de liniile drepte…curbate şi perfect… nealiniate de pe drumul Sântandreiului de la colegul Gogu. Râdea de unul singur de „artiştii” care au făcut lucrarea abstractă. Chiar era gata să pună pariu că oamenii au luat minimum un deţ de forţă 😉 înainte de crearea actului artistic. Am avut ocazia să verific povestea. Rezultatul a fost că am mai adăugat un deţ la minumum unul invocat de Gogu. În plus, am fost convins că băieţii au trasat liniile chiar şi în depăşiri. 😀

Redevenind serios, mă întreb: „pe ăştia chiar nu-i ia nimeni la ochi? Nu plăteşte nimeni pentru munca asta de rahat?” Poate unora le place să ne ia de proşti. Dar eu mă satur să fiu un simplu obiect de care pe boii care ar trebui să facă lucruri în ţara asta îi doare exact în partea cu care, mai nou, obişnuiesc să gândească.