Aţi auzit, bănuiesc, de expresia – mă scuzaţi – „ca pişatul boului„. 😀 Expresia nu face parte din vocabularul acestui blog, dar – iertare, iertare, de ţ-şpe ori iertare – trebuie să o folosesc. Asta pentru că trimiterea la parcursul sinuos şi insensibil în timpul eliberării de surplusul lichid 🙂 al consortului idiot la vacii e cea care defineşte cel mai bine felul în care muncitorii de la drumuri au trasat liniile de pe drumul dintre Oradea şi Sântandrei. Priviţi, vă rog această minune a geniului oamenilor cu vopseaua.

Prima dată am auzit de liniile drepte…curbate şi perfect… nealiniate de pe drumul Sântandreiului de la colegul Gogu. Râdea de unul singur de „artiştii” care au făcut lucrarea abstractă şi era gata să pună pariu că oamenii au luat minimum un deţ de forţă 😉 la vreun stabiliment înainte să purceadă la crearea actului artistic. Am avut ocazia să verific povestea. Rezultatul a fost că am început să râd, să mai adaug un deţ la minumum unul invocat de Gogu şi să fiu convins că băieţii au trasat liniile chiar şi în depăşiri. 😀

Redevenind serios, mă întreb: „pe ăştia chiar nu-i ia nimeni la ochi? Nu plăteşte nimeni pentru munca asta de rahat?” Poate unora le place să ne ia de proşti, dar eu mă satur să fiu un simplu obiect de care pe boii care ar trebui să facă lucruri în ţara asta îi doare exact în partea cu care, mai nou, obişnuiesc să gândească.