Ce au în comun aceste două stări? Putere. Puterea de a schimba mentalităţi, puterea de a stagna o societate, puterea de a manipula, puterea ca una dintre ele să o învingă pe cealaltă.
Întrebat fiind în timpul examenului de Bacalaureat dacă mi-am ales meseria fiindcă îmi place, am răspuns fără nici o ezitare DA, neînţelegând uimirea profesorilor. Primul an de facultate a fost, aşa cum e pentru mulţi, plin de speranţe. Am ales jurnalismul pentru că am crezut în integritatea şi seriozitatea celor care ne dau zi de zi informaţie. Au devenit un model pentru mine, dar am înţeles treptat că foarte puţine persoane respectă aceste angajamente, atât de mult menţionate şi la cursurile din facultate.
Suntem azi „informaţi” de oameni care nu vor înţelege niciodată rolul esenţial pe care îl au jurnaliştii, acela de a forma opinii. Ajungem astfel să facem totul din scârbă şi nu din pasiune. Da, într-adevăr, muncim pentru a putea trăi, dar cred că trebuie să-ţi faci meseria cu plăcere. În caz contrar va ieşi ceva care te va enerva pe tine şi-l va influenţa negativ, la rându-i, pe cel căruia îi serveşti produsul tău.
Însă trăim într-o ţară plină de paradoxuri.
Ignorăm oamenii care vor să înveţe, încurajăm prostia şi mai presus de toate, înghiţim tot ce ne este servit. Am fost născut după anul 1989, atât de mult menţionat zilele acestea, însă din anii care au trecut am înţeles că prima bătălie a românilor nu a fost câştigată de pasiunea lor pentru schimbare, ci de ignoranţa celor care au rămas, într-o formă sau alta, la putere.
Şi totuşi, continui să cred că acea mică parte a jurnaliştilor, care ştiu că există, vor reuşi să „cucerească” publicul care s-a săturat de senzaţional, de certuri sau de prostia promovată în direct. Şi sper că noi, cei care vom veni în următorii ani în redacţiile de ştiri, ne vom alătura acestora puţini, care vor cu adevărat să schimbe presa românească. Însă această schimbare nu poate veni numai din partea noastră, a jurnaliştilor, ci şi din partea cititorilor. Sper că acel DA hotărât să nu se transforme într-un NU la fel de hotărât.
Pentru cei care, indiferent de meserie, au momente în care simt că nu mai pot continua le las acest citat pe care l-am descoperit şi eu: „Dacă nu poţi zbura, fugi. Dacă nu poţi fugi, mergi. Dacă nu poţi merge, târăşte-te. Orice ai face trebuie să mergi înainte.” Martin Luther King
P.S. Eu vreau să merg înainte şi îmi doresc să plec din România. Dacă se va întâmpla asta sau nu vom vedea…
Alexandru Laslău are 20 de ani, este din Beiuș și urmează cursurile Facultății de Jurnalism din Oradea. După opinia mea, este un student care poate deveni în viitor un jurnalist foarte bun. Cu condiția să rămână în România. 😉 Asta chiar dacă își exprimă ideile și dorințele pe blogul personal https://vreausaplecdinromania.wordpress.com.