Prima dată am observat asta sâmbătă seara: la TOATE casele de schimb de pe bulevardul Dacia cursul valutar oferea o diferență cu care nu eram obișnuit între vânzare și cumpărare. Valutiștii vindeau euro cu 4,46 de lei și îl cumpărau cu doar 4,30. Diferența era prea mare, de 16 bani, tipică băncilor. Asta în condițiile în care, în mod obișnuit era de 4, maxim 5 bani între cumpărare și vânzare.
Am pus situația pe seama faptului că e sâmbătă seara și, cum nicio bancă nu e deschisă, valutiștii fac legea. Mai ales că nu e normal ca la mai multe case de schimb, de la firme diferite, să fie același curs – la milimetru. Apropo, unde e concurența? O fi în vacanță, probabil.
Situația s-a repetat duminică seara. Același curs la toate casele de schimb, aceeași diferență. Și în fața fiecăreui ghișeu plin de români care tocmai coborâseră din autocarele/microbuzele/autoturismele care i-a adus acasă. Și atunci mi s-a aprins beculețul altei explicații: valutiștii au fixat diferența asta neobișnuită ca să facă profit la greu de pe urma celor care se întorc acasă de sărbători.
Metoda e simplă, cam imorală, dar profitabilă. În perioada asta intră în țară, zilnic, prin vama Borș, câteva mii de români care lucrează în străinătate și vin acasă să-și petreacă sărbătorile cu familiile. Fie 5.000 de persoane pe zi. Dacă fiecare schimbă 20 de euro după ce a trecut granița – bulevardul Dacia e chiar la intrarea în Oradea dinspre Borș – rezultă un rulaj zilnic de 100.000 de euro.
Cum cursul la cumpărare a fost sâmbătă și duminică cu cel puțin 10 bani sub cel de vineri, de exemplu, rezultă un câștig EXTRA al valutiștilor de 10.000 de lei PE ZI. Adică aproape 2.500 de euro PE ZI dintr-o simplă mișcare de pix sau combinație pe tastatura computerului.
Se poate spune că nu e mult. Dar e un calcul minim, la care am pus suma să-i zicem cea mai mică posibil schimată de un client într-o singură zi. Și nu am socotit ce mai schimbă localnicii din economiile adunate în moneda europeană de-a lungul anului. Că, deh, trebuie să ne îmbuibăm de sărbători, să mâncăm și să bem la greu.
Situația asta va ține cel puțin două-trei weekend-uri, sînt convins. Un calcul simplu ne arată cam cât de profitabilă e afacerea asta cu valuta, mai ales la sfârșit de an. Totul e legal, recunosc, dar e vorba de o șmecherie care afectează buzunarul celor care chiar au muncit să adune niște bani.
Iar mie nu-mi plac deloc șmecherii, mai ales când printre păgubiți sunt și eu. Nu că am mulți bani, dar câți sunt am muncit pentru ei și nu-mi convine să pierd numai ca alții să facă un profit rapid, de sărbători.
P.S. Sînt convins că azi cursul revine la normal. Până marți seara.
Legat de casele de schimb: vezi că majoritatea au program non-stop, inclusiv în noaptea de Revelion. Îți dai seama ce „noroc” pe angajații care trebuie să-și petreacă Revelionul la serviciu (na că ți-am dat o idee de reportaj, în caz că nu aveai încă). Nu vine nici dracu să schimbe valută de Revelion, dar banii din casă trebuie „păziți”.
Iar la faza cu „dintr-o simplă mișcare de pix sau combinație pe tastatura computerului” te contrazic. Poate așa pare la prima vedere, dar meseria de operator la casa de schimb nu e tocmai ușoară. Trebuie să fii mereu foarte atent, cu mintea ageră. Iar când tura de lucru e de 12 ore și mai și lucrezi în zile consecutive, poate fi dificil. Trebuie să fii construit dintr-un anume tip de „aluat” pentru asta. Nu puțini sunt cei care renunță la serviciul ăsta după câteva luni, când constată că își lasă jumătate din salariul de 800-1000 de lei pentru a acoperi găurile produse firmei din neatenție.
@Victor: eu nu ziceam nimic de angajaţi. Doar nu ei decid ce curs valutar e într-o zi sau alta. Mă refeream la patroni, care câştigă la greu şi care se înţeleg între ei, ucigând orice urmă de concurenţă. Dar, atât timp cât stabilirea cursului nu e interzisă de lege, dar e imorală, nu prea avem ce face. Decât să ne mai deschidem gura şi să le spunem lucrurilor pe nume.
Cât despre angajaţi, îmi pare rău de ei, dar ei şi-au ales munca asta. Nimeni nu i-a obligat. Şi eu mi-am ales să lucrez în televiziune, unde nu am avut sărbători libere de vreo 10 ani. Dar nu m-am plâns niciodată, chiar dacă de cele mai multe ori nu am primit nimic pentru munca mea.
Şi încă un lucru legat de angajaţii caselor de schimb: chiar nu-mi convine ca atunci când trebuie să-mi dea monede – 30 de bani, 50 sau 80 să nu-i primesc. Se fac că nu ştiu de mărunţişul ăsta. Nu e mult, dar e incorect din partea lor. Iar asta o fac toţi. Eu nu am întâlnit încă o excepţie.